Jeffrey Eugenides – Middlesex, Polirom 2005

În anul 2005 toată lumea citea Middlesex şi se extazia iar eu, căpoasă, refuzam să pun mâna pe ea. L-am luat pe Eugenides pe ocolite, citind “Sinuciderea fecioarelor”, care mi-a plăcut şi tot nu m-am îndurat să cumpăr Middlesex. Citind-o acum, constat că intuiţia mea era corectă: per ansamblu, cartea nu mi-a spus nimic!

SUBIECTUL PE SCURT

Saga unei familii, care începe în Asia Mică şi se termină, peste trei generaţii, în Statele Unite. Callie Stephanides descoperă la 16 ani că suferă de hermafroditism şi că, deşi a fost crescută ca fată, are un psihic masculin. De aceea îi plac fetele. Callie, care va deveni Cal şi va avea o identitate masculină pentru tot restul vieţii – ni se spune asta din prima pagină, deci nu am pus spoilere, OK? – descoperă totdată că mutaţia genetică are o explicaţie simplă. Cu ani în urmă, bunicii săi, care erau frate şi soră, s-au căsătorit şi au emigrat în SUA. Cum fiul lor s-a căsătorit la rândul cu o verişoară a familiei, mutaţia genetică era inevitabilă. Povestirea, ca orice saga de familie, porneşte de la Adam şi Eva, în cazul de faţă bunicii incestuoşi, şi ajunge în zilele noastre, sau mai precis ale lui Callie/Cal. Ni se relatează eforturile de integrare ale emigranţilor, prohibiţia, remuşcările celor doi, felul în care asistă neputincioşi la căsătoria fiului lor cu o verişoară etc.

FRUSTRĂRI DE CITITOARE

Nu ştiu alţii cum sunt dar pe mine nu mă interesează să citesc un alt bildungsroman, o altă saga a unei familii de emigranţi în America, bla-bla. Partea interesantă, povestea lui Callie/Cal începe abia în ultima treime a cărţii şi se termină practic după descoperirea problemei sale anatomice, la doar 16 ani, când Cal decide să îşi asume o identitate masculină. Or pe mine m-ar fi interesat mai degrabă cum a decurs viaţa acestuia până la 40 de ani, – vârsta la care autorul ne spune povestea – şi mai puţin încă un story cu imigranţi, prohibiţie etcetcşamd.

Pentru că povestea lui Cal este o poveste despre cum să te accepţi aşa cum eşti, chiar dacă eşti diferit, fără să mutilezi nicio parte din tine ca să corespunzi normelor. Nu neapărat să îţi fluturi diferenţa agresiv, ca pe un steag, ci s-o trăieşti pentru tine. Şi ar fi fost cu atât mai interesant cu cât Eugenides scrie din proprie experienţă, pentru că suferă de respectiva mutaţie genetică. Pot înţelege fascinaţia cuiva pentru arborele său genealogic dar nu înseamnă că trebuie s-o împărtăşesc.

În plus, poate că am ratat eu faza, cumva, dar nu am observat de unde a aflat Cal povestea bunicilor săi incestuoşi, pentru că părinţii lui habar nu aveau, evident. Este o situaţie cu potenţial dramatic care nu apare în roman.

PĂRŢI INTERESANTE

Partea de la început, în care ni se arată cum o duceau grecii sub ocupaţie turcească.

Faza genială în care bunicii incestuoşi ai lui Cal se prefac că s-au cunoscut pe vaporul care îi ducea spre America. Nimeni nu îi cunoştea, aşa că puteau pretinde că sunt deja soţi şi soţie. Cei doi fraţi pun la cale scena curtării, îndrăgostirii şi căsătoriei pe vapor în mai puţină măsură pentru cei din jur cât mai ales pentru ei doi, ca să poată crede mai bine în minciuna pe care se pregătesc să o trăiască.

Redarea atmosferei din Detroit în timpul revoltelor populaţiei de culoare, din 1967. Dialogul dintre Milton, tatăl lui Cal, baricadat cu pistolul în mână în magazinul familiei, pe care voia să îl apere de jaful generalizat, şi negrul din vecini, venit, în plină revoltă, să cumpere ţigări (nu să le fure, cum se aştepta MIlt). Îmi apăr avutul, zice Milt. Da ce, viaţa nu-i avutul tău, îl întreabă negrul cu bun simţ. Iar MIlt îl avertizează că fumatul o să îl coste viaţa, ceea ce se va întâmpla, deşi nu în sensul în care fusese emis avertismentul.

Relatarea pasiunii pe care adolescenta Callie – care încă nu e conştientă de problema sa – o face pentru o colegă. Scene şi sentimente extrem de intense şi foarte bine descrise. De aia zic eu că partea asta ar fi trebuit să ocupe mai mult în roman. Din păcate, aşa cum au ieşit lucrurile, eu am senzaţia că am pierdut prea multă vreme cu cartea asta pentru cât mi-a oferit ea.

RECOMANDĂRI DE SERVIRE

Garbage – Androgyny

Sigur, originalul, nu remixul ăsta, dar n-am găsit videoclipul decât aşa.