SPOILERE!
O prietenă citeşte “Plopii din Berlin” la instigarea mea entuziastă şi mă anunţă că e dezamăgită. Finalul, în special, nu i s-a părut grozav. Mă aşteptam la ceva mai dur, zice, povestea de dragoste dintre Anna şi socrul său mi s-a părut banală. Păi, Doamne iată-mă, zic eu, a avut copii cu socru-său iar cel care trecea drept soţul ei era de fapt fratele şi nu tatăl copiilor, ce naiba vrei mai dur de atât?! Nu ştiu, zice, altceva, că de-astea vezi destule la ProTV, la ora cinci, dacă vrei şi, de fapt, şi la celelalte televiziuni, în ultima vreme*. Ei, zic eu, Ragde n-o fi având vreun ProTV la ei acolo în Norvegia şi de aia i s-a părut extraordinar.
Adevărul e că, de atâta mediatizare şi supralicitare, atrocităţile au ajuns banale şi nu mai impresionează. Să ucizi pe cineva, fie şi ca autoapărare, cred că ar fi, pentru majoritatea oamenilor, un episod care i-ar bântui ani de zile şi i-ar costa enorm, psihologic vorbind. Dar cum să te mai impresioneze o carte sau un film despre o crimă când orice buletin TV care se respectă adună câteva cadavre unul peste altul şi în orice mega producţie eroul pozitiv e ăla cu armele cele mai jmechere şi care omoară cei mai mulţi tipi?
La fel, violurile şi abuzurile sunt, fiecare luat în parte, acte care schimbă radical o viaţă, cu traume care se întind pe ani de zile, dacă se vindecă vreodată complet. Iar a face copii cu socrul e o oribilitate.
Da vezi că dacă dăm peste astea în cărţi nu ne mai mişcă, pentru că stăm toată ziua cu urechile prinse în fluxul de mizerii – pentru că, dacă vrei să fii puţin la curent cu ce se întâmplă în lume nu ai cum să nu iei informaţia asta la pachet cu câteva orori obligatorii, cum luai pe vremuri mazăre numai dacă mai cumpărai şi chibrituri. Şi asta nu îi afectează numai pe consumatorii “Ştirilor de la ora cinci”, ci, inconştient, şi pe oamenii care nu savurează asemenea chestii, oameni precum prietena mea.
Ei, sau poate nu era genul ei de carte oricum…
————————————————————————————————————————————————
* Pe mine m-a enervat teribil Realitatea TV când a trimis echipă de filmare la Londra, să stea sub geamurile clinicii unde urma să avorteze fetiţa de 11 ani lăsată gravidă de unchi-su, cazul ăla de vara trecută. Şi dacă de aici ar fi rezultat o dezbatere naţională care să se soldeze cu nişte măsuri în orice direcţie tot ar mai fi fost ceva. Aşa, n-a fost decât un pas mai departe în încălcarea intimităţii unor oameni şi unul şi mai mare în direcţia otevizării presei din România.
ianuarie 30, 2009
dreamingjewel
3 răspunsuri la “Devalorizarea atrocităţii”
bebe
ianuarie 30th, 2009 la 21:14
Revin si repet:realitatea bate fictiunea!Dupa ani de zile de buletine de ora 5 ce m-ar mai putea uimi in vreo carte?Concluzie:scriitori,nu mai atrocizati!
kyodnb
februarie 1st, 2009 la 10:37
nu stiu cat bate, dar cert ni s-a schimbat modul de a privi lucrurile.Poate ar trebui sa gandim mai bine de fiecare data cand vedem o stire gen ora 5 si sa constientizam ca era vorba de fapt de o VIATA de om.Cu toate problemele si aspiratiile aferente.Din punctul meu de vedere stirile ar trebui sa mai previna din evenimente, insa gradina omenirii e mare si multi cu probleme sunt liberi sa se deplaseze free, among us.
dreamingjewel
februarie 7th, 2009 la 00:56
Păi asta e întrebarea: scriitorii să nu mai atrocizeze sau presa să nu mai banalizeze nişte comportamente care ar trebui să fie de neacceptat de către societate? (Cum ar veni, ce facem mai întâi, spargem oul sau tăiem găina?).
Că aşa se ajunge să uităm că e vorba despre vieţi omeneşti acolo; nu poţi să se îngrijorezi şi să te întristezi zilnic de cinci ori la rând pentru foecare caz în parte prezentat la ştirile de la ora cinci şi din păcate nu numai. Emoţia se toceşte şi însuşi creierul îşi găseşte mijloace de protecţie împotriva emoţiei excesive. Ca urmare, ajungem să nu ne mai pese de încă o crimă, încă un incest şi aşa ajungem, ca societate, să privim cu nepăsare tot felul de orori. (Mă rog, cauzele sunt mai complexe dar e şi ăsta un factor).
1 Trackbacks / Pingbacks
Votati! « Cititor SF februarie 1st, 2009 la 05:52
[...] tuturor celor care ne-au sprijinit si speram sa ne sprijine la fel de puternic si la faza VOTULUI: Biblioteca Babel, AdinaB, Marian Truta, Bujolzi, Feeria, Horia-Nicola Ursu, Michael Haulica, Mircea Pricajan, Tusa [...]