Un comentariu al clarei la postul despre noul meu e-reader exprimă îngrijorarea autoarei că, ţinând cont de actualele
evoluţii tehnologice, următoarele genaraţii nici nu or să mai ştie să scrie de mână. Ceea ce ne furnizează un bun subiect de gândire şi dezbatere, că tot n-am mai avut una de mult:
1. Credeţi că scrisul de mână o să dispară la un moment dat, din pricina dezvoltării de tehnologii şi gadgeturi care vor permite consemnarea ideilor prin alte mijloace?
2. Dacă scrisul de mână ar dispare ca urmare a pct. 1, ar fi un lucru trist sau ar fi firesc , ca în cazul oricărei invenţii care şi-a epuizat utilitatea?
3. Ce ar putea pierde umanitatea prin pierderea scrisului de mână, în condiţiile de mai sus?
ianuarie 23, 2010
dreamingjewel
41 răspunsuri la “Scrisul de mână: quo vadis?”
bebe
ianuarie 23rd, 2010 la 23:48
Voi chiar mai stiti sa scrieti de mina?
dreamingjewel
ianuarie 23rd, 2010 la 23:52
Nu sunt sigură c-am ştiut niciodată, toţi profesorii îmi ziceau că scriu cu picioarele
Anonim
ianuarie 24th, 2010 la 13:33
Cred ca scrisul de mana va disparea, ce-i drept nu foarte repede si nu total.
Oamenii vor folosi scrisul de mana in scopul de a -si exprima personalitatea si sentimentele profunde. Ei vor scrie de mana doar atunci cand vor dori sa simta sau sa se regaseasca, sa se simta unici.
Multi nu vor mai stii sa scrie de mana pentru ca li se va parea inutil sa-si mai piarda timpul sa invete.
Totusi cei care vor avea de pastrat secrete, adeptii modei retro, artistii, visatorii si cei aflati in cautarea unor raspunsuri, vor invata scrisul de mana.
dreamingjewel
ianuarie 24th, 2010 la 16:45
@ Anon.
Legătura dintre scris şi personalitate, da, bine zis, mai ales că scrisul fiecărui individ are caracteristici unice care reflectă personalitatea. S-ar putea ca scrisul de mână să supravieţuiască numai graţie rebelilor, celor care vor să se simtă diferiţi; s-ar putea să revină la modă, uneori, printre snobi sau excentrici. S-ar putea să nu: dacă ai un dispozitiv electronic portabil în care îţi poţi scrie sau înregistra gândurile ar putea funcţiona la fel de bine ca un carneţel de notiţe sau ca un jurnal personal, care ar fi diferenţa, mai ales pentru cineva crescut într-un mediu tehnologic mult mai avansat decât cel actual. S-ar putea ca eu să fi citit cam mult SF…
balinferi
ianuarie 24th, 2010 la 22:20
Indiferent cât de răspândite ar fi gadgeturile, vor exista mereu şi locuri unde toţi vor scrie de mână. Ca de exemplu când semnează pentru primirea paşaportului, a buletinului, etc. În plus, mai există şi accidente, nu întotdeauna vor fi oamenii într-un loc unde să le stea electricitatea la dispoziţie şi bateriile, cât ar fi de performante nu vor fi suficiente. Mă întreb ce ar fi făcut căpitanul Grant dacă n-ar fi ştiut să scrie de mână? Îşi închidea amprentele în sticlă?
voicunike
ianuarie 25th, 2010 la 11:26
Good point Feri!
dragos c butuzea
ianuarie 25th, 2010 la 13:38
eu ador sa scriu de mana! si cu creionul sau stiloul (se scrie diferit!) ba mai scriu si frumos, caligrafic! de cate ori pot. seman cu bunicul care scria superb!
Costi
ianuarie 25th, 2010 la 19:18
ne putem imagina o lume fara scrisul de mana, dar nu cred ca o sa dispara vreodata… si chiar daca o sa dispara, nu va fi in timpul nostru, deci tot subiect de SF e
inbalarii
ianuarie 25th, 2010 la 19:53
Eu nu m-aş îngrijora de dispariţia scrisului de mână, ci de dispariţia scrisului corect. La ce loaze ies din şcoli zilele astea, şi la halul în care scriu… Aştept să văd dovada cocalarismului suprem, un scris de mână fără diacritice, cu sh şi tz. Aia încă n-am văzut-o.
vasile
ianuarie 25th, 2010 la 22:57
scrisul de mana nu dispare fiind mai practic.Nu ai nevoie de computere,gadgeturi ,baterii,etc(astea sunt si anti ecologice,consumatoare de energie).O hartie si un creion (pix)ajung.Daca esti naufragiat pe o insula iti ajunge un copac si un briceag,sau alt obiect ascutit.
dreamingjewel
ianuarie 27th, 2010 la 15:03
Astea cu “dacă eşti naufragiat pe o insulă” sunt cazuri extreme şi nu cred că omenirea o să continue să scrie de mână dacă acesta va fi singurul motiv s-o facă.
Căpitanul Grant este, în primul rând, un roman de ficţiune, deci nu se pune; iar în zilele noastre ar fi ştiut cam pe unde a dispărut, fiindcă ar fi lansat un ultim S.O.S. şi l-ar fi căutat cu elicopterele. Şi, oricum, dacă te găseşti în pustietate, cam ultima ta grijă ar fi să scrii. Plus că, la halul în care se extinde civilizaţia, o să rămânem fără pustietăţi în care să ne rătăcim.
De dragul jocului de-a imaginaţia, semnătura poate fi înlocuită cu scanarea retinelor sau a amprentelor, cu analizarea ADN-ului, doar am văzut cu toţii filmele alea.
Iar hârtia şi creionul sunt şi ele produse ale tehnologiei, pe care nu ţi le poţi fabrica singur.
@ inbalarii
Ai a naibii de multă dreptate! Eu n-aş da diplomă de absolvent de facultate nimănui, indiferent de domeniu, care nu ştie să scrie corect gramatical (nu la nivel de academie dar măcar să nu facă greşeli prea multe şi flagrante: alea cu liniuţele şi cu “i”-urile de la final pe mine mă disperă!).
adinab
ianuarie 28th, 2010 la 12:09
@dj – roman de fictiune?
Revenind: cred ca invatarea scrisului de mana te deprinde cu miscarile fine ale membrelor superioare, cu rabdarea, cu necesitatea de-a sta N ore in fund pe scaun si de a lucra la ceva. Probabil ca aceste chestiuni pot sa fie invatate si altfel (ex. ceasornicarie, pt prima), dar poate ca sunt mai putin potrivite pentru varsta claselor primare.
Si mie imi place sa scriu de mana; nu stiu insa daca scrisul reflecta musai personalitatea – de ex. eu m-am antrenat in liceu (dictari nesfarsite!) sa scriu intr-un anumit fel litera a, apoi litera b, etc. Cine stie chestia asta probabil ca imi interpreteaza scrisul intr-un fel, cine nu – presupune chestii mai indepartate.
Si apropo de diplome: am avut studenti care nu stiau sa se iscaleasca. Studenti de anul 2, cu liceul terminat si cu nota mare la bacalaureat. Iar oameni care mai predau si acum la liceu sau la universitate imi spun ca procentul de analfabeti (nu la figurat) creste de la an la an. Din cate vad in jur, problema cea mai mare e ca oamenii astia nici nu au ajuns la gramatica, s-au impotmolit in clasa intai.
dreamingjewel
ianuarie 28th, 2010 la 12:27
Dap, am comis-o, mă duc să-mi trag un şut în fund! Uneori scrie mâna fără mine (să însemne că deja laptopul meu a preluat controlul asupra creierului? Heeeeeelp!)
Eu nu înţeleg cum de iau notă de trecere în şcoala generală ăştia care ajung până la facultate fără să ştie să scrie. E un mister nesfârşit pentru mine (cine are copii la şcoală probabil că poate înţelege dar eu nu mai am nicio legătură cu sistemul de învăţământ).
adinab
ianuarie 28th, 2010 la 14:05
@dj – Si eu le mai comit, am remarcat ca se intampla atunci cand ma gandesc ce-am sa spun in cotinuare (si nu-s atenta la ce zic de fapt). Batranetile
Sa-ti spun cum iau note bune copiii nestiutori: scolile (si universitatile) primesc acum bani in functie de numarul de oite educate; pentru ca sa nu piarda din septel, directorii/sefii de catedra/decanii/rectorii insista pe langa profesori sa-i treaca la toate materiile pe toti. Iar multi profesori o fac, pentru ca sunt amenintati/dobitoci/indiferenti. Notele de la scoala fiind importante, profesorii sunt nevoiti sa ii treaca pe tolomaci cu nota mare, si astfel se poate sa ajungi sa te confrunti cu elevi de-a 7-a care au doar note de 10 la matematica si care totusi nu stiu inca adunarea si scaderea (asta-i caz real).
Cand situatia asta e generalizata (si e!) ajungi ca multi dintre profesorii buni sa fie dati afara sau pensionati (respectiv pleaca ei, pentru ca nu mai suporta); ramanand in sistem o gramada de profi prosti copii nici nu mai au de la cine sa invete. Iar in conditiile in care nivelul claselor e mediocru spre scazut nici copiii destepti nu o sa iasa luminati din scoala. Dar atata timp cat au note bune toata lumea e multumita, nu?
Eu am tot avut prilejul sa fac recrutari si sunt ingrozita de tinerii nascuti dupa ’86 – o gramada dintre ei sunt convinsi ca stiu totul perfect, ca tot ce fac ei e bine, dar fac totul prost si nu stiu mai nimic. Nu stiu exact cine o sa-mi plateasca pensia
MBadragan
ianuarie 29th, 2010 la 13:14
Eu nu cred ca situatia e mai rea ca alta data. Diferenta e ca acum porcariile astea nu mai sint mascate de teama. Imi amintesc colegi de scoala care se muleaza perfect pe ceea ce descrieti voi aici ca fiind noua generatie.
Marea prostie mi se pare faptul ca uitam de chestia aia frustranta numita clopotul lui Gauss, ca uitam ca majoritatea oamenilor sint mediocri si ca fara un impuls puternic acesti mediocri cedeaza tentatiilor cele mai facile. Si, pina la urma, ce’i trebuie unui mediocru scrisul de mina? Sa’si exprime mai nuantat personalitatea? Pai nu are nevoie de nuante, nu are nuante. La fel cum nu’i trebuie istorie, estetica, matematica sau fizica.
Noi uitam un lucru important, cultura de masa nu inseamna cultivarea maselor. Inseamna doar atit, cultura accesibila maselor. Entuziasmul alfabetizarii poporului de la mijlocul secolului 20 oglindeste un idealism frumos dar lipsit de substanta. A ratat un lucru esential, elitele nu sint elite doar prin prisma arogantei distantarii de cultura de masa ci, mai ales, prin diferenta catastrofala in ceea ce priveste interesul pentru cunoastere, fie ea enciclopedica sau doar de nisa.
Una peste alta, cred ca asteptam ceva ce nu poate veni. Un Godot educational. Fiind, evident, etern dezamagiti de constatarea absentei lui.
Scrisul de mina? Va supravietui atita timp cit el va fi predat la scoala in clasele mici ca metoda de invatare a limbii si de deprindere de dexteritati. Si cred ca asta va mai tine mult timp. Citi vor mai scrie de mina dupa scoala? Cam tot atitia citi scriau si inainte de placere de mina. Aia care scriau de nevoie s’au convertit la folosirea de gadgeturi. Restul nu scriau si nu scriu nici acum, indiferent de metoda la indemina.
adinab
ianuarie 29th, 2010 la 14:24
@MBadragan – Nu inteleg ceva: dupa stiinta mea mediocru = cel care are cunostinte, capacitati, sensibilitati medii = are carui cunostinte, capacitati, sensibilitati sunt cam aceleasi cu ale majoritatii oamenilor din jurul sau.
Intr-o societate data s-ar putea ca majoritatea oamenilor sa inteleaga teoria string-urilor, sa fie capabili sa interpreteze psihanalitic frica barbatilor de femeile carora le place sa manance varful morcovilor sau sa poata sa-si dea seama ca faptul ca urasc un om nu ii anuleaza acestuia judecatile. Nu vad de ce nu ar putea sa existe o astfel de societate; in ea clopotul lui Gauss ar arata cum trebuie, nu?
Revenind la situatia candidatului mediocru la angajare: este ingrijoratoare situatia in care candidatii scoliti sub comunism stiu sa citeasca help-ul de la un program, iar candidatii mai tineri nu (si au nevoie de cateva saptamani ca sa inteleaga ca au la dispozitie acea resursa). Cumva s-a pierdut ceva ce alti mediocri aveau, iar media nu mai e ce-a fost.
Donc – daca poate sa mearga in jos eu zic ca poate merge si in sus. Are vreun sens ce zic?
dreamingjewel
ianuarie 29th, 2010 la 14:39
@ MBadragan
Pe mine nu extremele mă îngrijorează, ci mijlocul. Între elite şi inculţi trebuie să existe o pătură medie. Problema e dacă nu cumva aceasta este cam subţire sau dacă aceia care teoretic o compun nu cumva au lipsuri îngrijorătoare. Eu nu vreau ca majoritatea oamenilor să înţeleagă teoria stringurilor dar măcar să aibă o cultură minimală, capacitatea de a înţelege un text, capacitatea de a scrie relativ corect, de a exprima o idee în scris într-un mod inteligibil, d-astea, în fine. Da poate mă înşel.
MBadragan
ianuarie 29th, 2010 la 14:44
@adinab Ceea ce spui tu are sens dar nu cred ca iei in calcul toate variabilele. In primul rind candidatul scolit inainte de ’89 are cel putin 30 de ani, a intrat intr’o alta perioada a vietii psihice, isi asuma altfel responsabilitatile si, cel mai important, in general aplica numai pentru joburile la care este potrivit. celalalt candidat este mult mai tinar, mai imprastiat si inca veselind adolescentin si aplica haotic la orice job care i se pare interesant.
Daca mai adaugam la asta si faptul ca circumstanta comunista a impins un numar relativ mic de oameni spre supra-educare, mai degraba din nevoie de evadare, circumstanta care acum nu mai exista, s’ar putea sa mai gasesti un argument pentru diferenta.
Apoi zici tu de clopotul lui Gauss deplasat in sus, acolo unde media vorbeste in ecuatii si maninca stringuri cu iaurt de dimineata. Asa ceva este, teoretic, posibil. Si, da, etimologic vorbind, aia care stiu doar stringuri si nu super-stringuri se cheama mediocri. Problema este ca nivelul mediei nu este setat de capacitatile intelectuale implinite ale indivizilor ci de cele socio-emotionale. Ca sa inveti teoria stringurilor iti trebuie interes pentru ea, matematica, fizica, mult timp, mult studiu. Iar timpul asta se ia de la fotbal, seminte, table, poker, injuraturi cu baietii la colt, afisat minijupa la disco, toate astea fiind constelari ale mediocritatii socio-emotionale. Iar la nivelul asta eu nu am vazut nici o schimbare. Nici de cind traiesc eu, nici prin istorie. Aceleasi nevoi, raspunsuri diferite functie de epoca.
dreamingjewel
ianuarie 29th, 2010 la 14:48
@ MBadragan
A, într-o privinţă sunt de acord cu tine: nu cred că proştii, vulgarii sau inculţii sunt mai mulţi decât în alte perioade istorice. Impresia unora cum că ar fi aşa este dată de faptul că acum au canale de manifestare, sunt mai vizibili, sunt chiar target pentru anumite produse mediatice, ceea ce în mod paradoxal, îi legitimează cumva.
MBadragan
ianuarie 29th, 2010 la 14:54
@DJ Uite, noi nu facem o distinctie pe care americanii o fac si mi se pare binevenita. La noi e clasa de jos, aia de mijloc si aia de sus. Si, cum aia de sus sint putini rau, luam pa nenea Gauss, taiem felia lor, ne ducem simetric in partea aia si’i taiem pe cei putini idioti rau de tot si raminem cu 90% din populatie pe care o numim clasa de mijloc. Ceea ce e o mare porcarie.
Mai mult, plecind de la premiza asta, avem aceleasi asteptari de la oricine nu umbla cu limuzina si nu e imbracat in zdrente.
Americanu’ zice asa: lower classes (si pune mai mereu pluralul acolo) unde inghite pe multi, de la homeless pina la muncitorul de rind, low-middle class, upper-middle class si upper class. De la primele doua categorii nu se asteapta prea mult, doar sa stea cuminti in coltul lor si sa nu incurce sau sa’si faca treaba lor marunta. A treia categorie e datoare sa conserve status quo’ul si a patra sa duca lumea mai departe (in sus sau in jos, dupa cum i’o taia capul).
Dintr’o data observi ca la ei numarul celor de la care poti avea asteptari este puternic diminuat si, inca si mai mult, nu’i vei intilni pe acestia oriunde. Sigur nu in tramvai sau la un interviu pentru un job marunt. Iar cei pe care ii intilnesti cel mai des sint batuti in cap, agramati, necultivati.
E mai degraba o problema de topologie
MBadragan
ianuarie 29th, 2010 la 15:03
@DJ Asta cu legitimarea mi se pare intr’adevar o problema. Si nu e una proaspata sau romaneasca. Mediocritatea e legitimata de mult, eu m’as intoarce pina la Stuart Mill, la 1800.
Mass-media de acum nu a facut decit sa duca procesul la paroxism. E un sistem cu autointretinere: mediocritatea care promoveaza mediocritate in fata celor mediocri care gusta mediocritate.
adinab
ianuarie 29th, 2010 la 16:30
@Mbadragan – Absolventii de facultate din Romania fac parte din upper middle class. Ei sunt doctori, profesori, contabili, etc. Procentul absolventilor analfabeti sau macar semidocti este in crestere. Dupa mine asta inseamna ca acolo unde acum exista o upper middle class (look around) in 60 de ani e posibil sa existe o cocina.
Burjuii a locul lor, important, in mersul oricarei societati moderne&capitaliste; dupa cum spui tu, ei conserva status quo’ul. Iar cand cei care-ar trebui sa devina burjui sunt ocupati doar cu lacuitul unghiilor atunci cred ca poti spune ca ai o (poate vaga doar) problema.
MBadragan
ianuarie 29th, 2010 la 17:17
@Adina, cred ca problema noastra nu consta in numarul mai mare de analfabeti, per se, ci in numarul mai mare de analfabeti cu diploma. Asta duce la ceea ce povesteai tu, un numar mare de oameni teribil de prost pregatiti care vin la interviu pentru un job care cere expertiza.
Avem o problema mare de pozitionare in ierarhia sociala, toti vrem in virf. Si cum e ieftina facultatea si accesul quasi-liber, toti vrem sa cumpararam un loc. Daca ierarhizarile s’ar face ca in State, financiar (facultatile foarte scumpe sint foarte bune si conduc la statut social foarte inalt) sau ca in vestul Europei (facultatile foarte bune admit doar studenti foarte buni si conduc la statut social foarte inalt), atunci s’ar mai separa si la noi apele. La noi e, deocamdata, doar o mare fabrica de oameni cu diploma. Din gramada asta unii sint buni si foarte buni, restul sint parasute. Dar toti sint la fel de vizibili pentru ca, legal, au dreptul la acelasi statut.
Eu nu sustin ca sistemul nostru educational e mai bun sau la fel de bun ca inainte de 89. Spun doar ca raportul dintre cei buni si cei slabi e aproximativ acelasi, s’a schimbat doar gradul de vizibilitate.
In privinta remarcii despre “upper-middle class”, a fi absolvent de medicina nu te face nici medic si nici nu te arunca in “upper-middle class”. Iti da doar un argument in plus, de cele mai multe ori valabil doar pentru tine si pentru cei inferiori tie, sa crezi ca poti poza in aceste posturi. Upper-middle class inseamna cultura, statut social consolidat, statut financiar consolidat, expertiza in domeniul de lucru. La noi e subtirica patura asta, subtirica rau pe oricare din coordonatele enumerate, desi pare foarte groasa din cauza de “pozanti”. Si nu e mai groasa pentru ca nu a fost niciodata groasa nu pentru ca s’a subtiat intre timp.
adinab
ianuarie 29th, 2010 la 20:02
@Mbadragan – Da, lipsa unui sistem de selectie si ierarhizare in invatamint este o problema.
Dar ceea ce vroiam sa exprim prea complicat mai sus este ca societatea in care traim este una tehnologizata, dar inca care sistemul de invatamint romanesc risca sa nu ofere deprinderile si cunostintele esentiale functionarii intr-o atare societate. Dintre ele: capacitatea de a intelege un text (deci si de a-l citi), capacitatea de a formula in scris si vorbit idei simple, aritmetica, utilizarea unui calculator, intelegerea unor notiuni simple de economie.
Toate acestea sint necesare, repet, pentru ca Romania nu este un sistem izolat si nu este, sau nu ne dorim sa fie, tara bananiera. Pentru a putea sa fii membru in societatea contemporana civilizata trebuie ca marea masa a romanilor sa aiba deprinderi similare cu a celor din tarile din jur (i.e. Europa).
Majoritatea oamenilor pot fi educati la un astfel de nivel (dovada o avem in societatile din Europa de Vest, de exemplu). Nu trebuie sa fie nici cultivati, nici deosebit de motivati de teluri inalte. Nici macar inteligenti. Or scoala romaneasca nu face acest lucru ci dimpotriva: chiar si cei care sint inteligenti si motivati ajung sa fie analfabeti si blazati.
dreamingjewel
ianuarie 29th, 2010 la 21:20
Adevărul este că nu ştiu cum era înainte, cî nu se făceau cercetări dar uite cum e acum:
“Un raport realizat anul trecut de Comisia Europeană a scos la iveală faptul că peste jumătate dintre elevii români de 15 ani, mai exact 53,5%, are dificultăţi de înţelegere şi interpretare a ceea ce citeşte. Ţara noastră s-a clasat pe primul loc în ceea ce priveşte rezultatele negative la acest capitol. Alt stat membru cu un nivel scăzut de înţelegere a textelor lecturate este Bulgaria, cu 51,1% din populaţie având probleme la acest capitol, în timp ce performerii sunt Finlanda, Irlanda şi Estonia, în care procentul celor care nu pot înţelege şi interpreta ceea ce citesc este situat între 4,8% şi 14%.
La nivelul Uniuni Europene, procentul populaţiei cu probleme de înţelegere a unui text citit a crescut de la 21%, în anul 2000, la 24%, în 2008.”
Acuma, asta sună nasol pentru învăţământul românesc actual. Dar pe vremea lui Ceauşescu nu se încuraja creativitatea sau înţelegerea, aşa că, între cei de atunci, care recitau impecabil la examene texte învăţate pe de rost şi cei de acum, care nu mai fac acest efort, diferenţa s-ar putea să fie numai de faţadă. (Mă refer aici la masa elevilor, la medie, nu la cei care şi atunci, şi acum, au învăţat).
Revenind la sondajul de mai sus, combinat cu faptul că mass-media conferă legitimitate vulgarităţii, prostiei şi inculturii prin produse targetate pe acest segment, rezultatul e nasol. Nu e o problemă românească, nu, chestia este însă că în alte părţi, am eu impresia, există canale şi pentru mesajul alternativ, acela că munca şi educaţia pot duce la succese. La noi mesajul ăsta aproape că nu se mai aude în hărmălaia publică actuală.
Altminteri, chiar nu reuşesc să-mi dau seama cum este organizată societatea românească, am senzaţia, la prima vedere, că împărţirea în high class, middle class etc se face după criterii strict materiale, fără nicio legătură cu cultura, implicarea socială sau orice altceva (pe alocuri nici măcar cu competenţa profesională).
Cred că sunt cam incoerentă, ca întotdeauna când scot nasul din cărţi. Dar eu de aia discut cu oamenii, ca să îmi mai lărgesc şi eu perspectiva şi nu ca să le predic lor părerile mele.
MBadragan
ianuarie 29th, 2010 la 21:29
@adina Nu vreau sa fiu Gica contra, sa nu ma intelegi gresit. De altfel sint si eu foarte frustrat de prostia in mijlocul careia sint nevoit sa ma invirt. Cu atit mai rau cu cit la noi, pe linga prostie, ne’am mai procopsit si cu o imensa indiferenta fata de coduri scrise si nescrise de comportament acceptabil in societate, ceea ce duce la manifestari si mai agresive ale prostiei.
Acestea fiind spuse, revin la ceea ce scriai mai sus. Eu cred ca idealizezi un pic cam tare vestul civilizat. Nu stiu cit ai interactionat cu el, stiu doar propria mea experienta. Si din ea pot sa’ti spun ca am intilnit oameni multi, majoritatea din pacate, venind din tari cu renume bun pe la noi, cu aceleasi tare pe care le observi tu la noi. Cultura minima ioc, incapacitate de a se exprima cursiv si coerent, vocabular limitat, incapacitatea de a utiliza programe simple cu help’ul la indemina si tot asa. Am intilnit francezi care scriau mai prost in franceza decit mine (si eu sint un dezastru in materie) , am intilnit englezi care nu ma intelegeau pentru ca nu stiau cuvintele pe care le foloseam si cind le explicam isi aduceau aminte, parca, din scoala, am intilnit ingineri de top americani care nu mai citisera o carte adevarata de cind terminasera liceul, le iesea camasa din pantaloni si vorbeau numai despre baseball.
Din pacate traim intr’o lume in care succesul nu are neaparat legatura cu gradul de civilizatie, cu coerenta, cu inteligenta, oricit de paradoxal suna. Si nu e doar la noi. E suficient sa te gindesti la care este cea mai banoasa activitate economica acum, la entertainment, ca sa ai o perspectiva destul de buna asupra criteriilor de evaluare ale vremii.
Lumea, cred eu, nu e nici mai buna nici mai rea decit acum 20, 50 sau 2000 de ani. Nici la noi, nici aiurea. Doar hainele pe care le poarta prostia sau inteligenta sint altfel. Uneori in culori mai sterse, uneori mai tipatoare.
MBadragan
ianuarie 29th, 2010 la 21:41
@DJ Nu stiu cum aratau statisticile pe vremuri, asa ca nu ma exprim, pot cel mult reitera senzatia ca nu s’a prea schimbat mult.
Dar m’a atras atentia finalul comentariului tau. In mod normal, ierarhizarea sociala este facuta dupa criterii financiare. Numai ca succesul financiar, acolo unde lucrurile s’au asezat in timp, este legat strins de celelalte aspecte, de cel cultural, de expertiza profesionala, de gradul de adaptare sociala. Cei care nu se incadreaza in regula tind sa fie mai degraba accidente si raritati.
Pe de alta parte, ceea ce se intimpla la noi este mai mult decit firesc, din perspectiva istorica. Pentru ca, pur si simplu, o societate care pleaca de la zero, cu toti oamenii avind aproape aceleasi resurse materiale la dispozitie, tinde sa se ierarhizeze. Iar ierarhizarea nu se poate produce decit in beneficiul unora si in detrimentul altora, e un joc cu suma nula. Asta pina cind lucrurile se aseaza si, odata cu ele, un nou se de reguli. Mai avem ceva pina acolo
adinab
ianuarie 29th, 2010 la 22:30
@MBadragan – Nici eu nu vreau sa fiu Gica contra. Mi se pare doar interesanta discutia
Imi pare rau ca nu s-au facut mai multe statistici din acelea citate de DJ (ma refer la perioade mai de demult).
Dar din cel despre care a scris cred ca se observa ca in Finlanda procentul celor care nu pot intelege un text este mult mai mic decat in Romania (4 ,8% vs. 53,5%).
Diferenta mi se pare coplesitoare si nu vad cum afirmatia “mediocrii sunt peste tot in lume in numar coplesitor, inclusiv in Finlanda” poate sa infirme afirmatia “romanii sunt mai prost educati decat vecinii lor din Vest (respectiv nu are rost sa fie mai bine educati), pentru ca iata, 53% dintre romani sunt idioti dar iata! si 4,8% din findalndezi sunt idioti”.
Cred ca e mai simplu sa spui ca finlandezii au un sistem de invatamant mai bun, un sistem care ii invata pe cetatenii Findandei ce-au ei nevoie sa stie pentru a fi “cetateni europeni model”. Romanii au un sistem mai prost, care-i invata cum sa stropeasca via cu azotat si cum sa sparga semintele de floare pe muchie.
MBadragan
ianuarie 30th, 2010 la 08:53
Pe de alta parte, bazindu’ma exclusiv pe experienta proprie, nu pot fi de acord cu o distributie diferita a idioteniei la noi si la ei. Pur si simplu pentru ca eu nu am vazut diferenta. E drept, exista alte considerente pe care le poti invoca pentru a explica diferenta si eu as merge pina la capacitatea de a’l asculta pe interlocutor, de a lua in serios un chestionar, de a’ti asuma rolul potrivit in societate. Din pacate lucrurile astea, cred eu, sint mai putin rezultatul educatiei formale si mai mult acumulari de’a lungul generatiilor, tin de formatul de relatii sociale decantat in timp.
Dar ai dreptate, rezultatul este catastrofal indiferent care ii sint cauzele. Singurul motiv pentru care m’am zbatut sa vin cu contraargumente este acela ca o privire prea fatalista in ceea ce priveste acest defect risca sa faca mai mult rau decit bine. Solutiile realiste si stabile in timp vin din analize reci si nu din cele facute la exasperare
az
ianuarie 30th, 2010 la 18:11
nu dispare, va apărea un gadget cu un creion ceva şi scrii pe un ecran cu el. iîl formatezi tu, după scrisu tău.
dreamingjewel
februarie 1st, 2010 la 15:34
@ adinab, MBadragan
Pe scurt, când idioţenia este “bine temperată” prin educaţie şi constrângeri sociale (de genul aia nu se face, aia se face aşa) ceva ameliorări ale tabloului general se mai văd dar, când idioţenia este lăsată să se manifeste în toată naturaleţea ei, e jale.
@ az
Asta s-ar putea întâmpla, de ce nu?! Parcă şi văd nişte reclame: “Exprimă-te! Pesonalizează-ţi notepad-ul cu 359 de tipuri de scris!”
bebe
februarie 4th, 2010 la 19:52
Ce idee mi-ai dat! Ma umplu de bani! Reclama: Scrie ca Eminescu, Huxley, Cronin etc.!{ Pacat de rusi, cu scrisul lor}!
dreamingjewel
februarie 9th, 2010 la 14:54
Ei, dacă nu te descurci cu rusa, poţi oricând să încerci cu chineza, nu?
anonim
februarie 8th, 2010 la 15:21
Ati (sau am) pornit de la scrisul de mana si ati (sau am) ajuns mult prea departe. Imi place sa scriu cu stiloul, sa scriu de mana. Dar la birou dictez foarte multe pagini si singurul efort este sa semnez. Dar acasa scriu scrisori, cu mana, pe hartie fina, inchise in plicuri frumoase, uneori facute de mine. Nu de mult am descoperit un domn ce confectioneaza stilouri unicat din lemn de esenta rara, si am comandat cateva. Nu, scrisul de mana nu va disparea. Si, a propos, cand scriu lucrari si le listez, folosesc fonturi rare, aranjare in pagina deosebita, inserez imagini daca este cazul. Scrisul e frumos…
dreamingjewel
februarie 9th, 2010 la 15:01
Păi am ajuns unde au vrut comentatorii să ajungă; dacă ei n-au avut chef să discute despre scris ci despre mersul general al lucrurilor, despre asta am discutat. Eu nu impun oamenilor să discute musai on topic, singura condiţie pe care o impun este ca interlocutorii să nu se insulte şi să nu calomnieze persoane care nu participă la discuţie; dar la asta chiar ţin!
E mişto că poţi scrie cu stiloul, eu nu prea reuşesc, prefer pixul, cu care chiar reuşesc să am un scris cu un aspect echilibrat, cât despre faptul că ai o corespondenţă personalizată, de mână, jos pălăria. Câteodată, când mă uit la filme de epocă şi personajele scriu cu pana, sunt pur şi simplu fermecată: conferă scrisului un caracter de ritual pe care acum nu-l mai are.
strelnikov
februarie 15th, 2010 la 08:00
1. da, adica aproape da
2. firesc [& pozitiv]
3. nu cred ca s’ar pierde mare lucru. scriitorii care au trecut la masina de scris [acu un secol] sau aia care’au trecut la computer [acu 20 de ani] nu cred ca si’au schimbat stilul sau ceva, din cauza asta.
dar evident – sunt multe avantaje, uhm, practice. mai ales pt astia ca mine, care corecteaza de’o mie de ori orice text pe care’l scriu.
ps: in afara de semnatura [care oricum e'o mazgaleala] cre ca n’am mai scris de mana de cativa ani
dreamingjewel
februarie 15th, 2010 la 23:41
Cam aşa mi se pare şi mie şi am impresia că protestele cu privire la menţinerea scrisului de mână izvorăsc mai mult din conservatorism decât din dorinţa de a păstra un ce inefabil al fiinţei. M-am gândit însă că mă înşel şi de aia am şi declanşat discuţia de faţă. Până acum însă nu prea m-a convins nimeni, aştept, cu toată sinceritatea, în continuare, argumente.
strelnikov
februarie 22nd, 2010 la 16:10
pai hai sa fim seriosi: mai exista cineva care scrie de mana?
io chiar cred in diverse “pericole” tehnologice, dar nu si’n asta.
dreamingjewel
februarie 22nd, 2010 la 17:34
Eu scriu de mână, că mai iau diverse notiţe pe agendă şi, din obişnuinţă, le iau aşa, în loc să deschid un document word. Sigur, când e vorba de o idee-două, nu când am nevoie de grosul informaţiei.
Cam care ar fi pericolele tehnologice, în viziunea ta?
Aspoiu
februarie 22nd, 2010 la 19:32
Mishtok
Aspoiu
februarie 22nd, 2010 la 19:48
Da, wrong spot! Sint total aerian azi.
2 Trackbacks / Pingbacks
Creierul meu si internetul « Enciclopedia lucrurilor [frumoase]… ianuarie 24th, 2010 la 15:40
[...] Jewel a lansat o tema de gandire foarte faina… legata de scris. Cred c-ar fi dramatic sa renuntam la scris, pentru ca reflecta o legatura stransa intre emotie, [...]
Scrisul de mână. Destinaţie de senzaţie | Călin Hera. PA-uri şi mirări iulie 11th, 2011 la 10:01
[...] fine, dincolo de discuţia despre brizbrizuri, ne putem întreba încotro scrisul de mână? Şi nu cumva e mai util ca în clasa întâi să se înveţe scrisul la tastatura qwerty. Ar fi o [...]