este când ajungi în fața blocului și, în loc să scoți cheia, scoți cardul de acces în instituția pe care ai reușit naibii s-o părăsești pentru câteva ore de somn…
Biblioteca Babel
"Unicul mod de a suporta existenţa este să te pierzi în literatură ca într-o orgie perpetuă" – FLAUBERT
decembrie 14, 2011
dreamingjewelAcum citesc
-
Adnotările voastre
Recomand
10 răspunsuri la “Culmea imbecilizării corporatiste…”
Rontziki
decembrie 14th, 2011 la 23:49
Ah, am trăit şi maxima fericire de a căuta de zor cheile de la casă pentru a intra la muncă, dar asta numai după nişte zile de concediu când reuşisem să uit complet de existenţa vreunei cartele…A nu se înţelege, în nici un caz, că m-aş simţi la muncă precum acasă
)
dreamingjewel
decembrie 15th, 2011 la 01:24
Dar ce frumos ar fi! Să te simțil a muncă precum acasă, vreau să zic. Pe de altă parte este loc de mai rău: dacă ar fi acasă ca la muncă?!
Rontziki
decembrie 15th, 2011 la 12:35
Da, ar fi frumos, dar cred că n-ar fi prea sănătos să te simţi la muncă precum acasă…să ajungi să faci ore suplimentare din plăcere
)
Ar fi horror să fie acasă ca la muncă! Doamne fereşte de aşa ceva
adinab
decembrie 15th, 2011 la 15:22
Eu ce să mai zic, care lucrez aproape mereu de acasă
Singurul pericol e să bag pin-ul de la card pe post de cod de alarmă când aterizez ca năuca prima pe la birou.
@dj – am citit tocmai o carte despre munca prea multă (Deadline), e făinuță, poate ți-ar plăcea
dreamingjewel
decembrie 15th, 2011 la 19:11
@ rontziki
Oricum ajung să fac ore suplimentare, măcar de le-aș face de plăcere…
@ adina
Mulțumesc dar știu prea bine care sunt riscurile muncitului în exces, că le-am mai experimentat și altă dată, pe propria piele. Doar că în acest moment nu am cum să evit.
BadDragon
decembrie 15th, 2011 la 03:31
Ups
dreamingjewel
decembrie 15th, 2011 la 19:11
Mda.
Catalin
decembrie 23rd, 2011 la 14:30
Eu nu-mi gasesc niciodata nici cheia de acasa si nici cartela de la job, asa ca nu ma lovesc niciodata de problema asta
dreamingjewel
ianuarie 10th, 2012 la 23:40
Deci soluția ar fi să le pierd pe amândouă… Hmmm…
Da problema e că pisicile se prefac că nu au învățat să răspundă la interfon și să descuie ușa. Așa că, dacă aș pierde cheile, aș fi silită să dorm la serviciu, unde ar fi întotdeauna cineva care să-mi dea drumul.
Catalin
ianuarie 11th, 2012 la 07:40
Da, asa fac pisicile. deschid uşa numai daca au ele nevoie de ceva.