… dar mi-a trecut. Tinerii ăia pe care îi văd acum la televizor n-au nicio treabă cu Raed Arafat, n-au nicio treabă cu legea sănătății, nici cu nivelul de trai, ba, mă tem, nu au nicio treabă cu democrația. De fapt, între ei și tinerii huligani de anul trecut din Birmingham, care protestau jefuind magazine, nu e decât o diferență geografică; altminteri sunt animați de același chef de distrugere care le ține loc de motivații. Mă disperă faptul că oamenii cumsecade încă se mai duc la miting alături de acești huligani și și-au mai adus și copiii. Înțeleg că sunt nemulțumiți, dar dacă legitimează cu prezența lor asemenea manifestări asta nu duce nicăieri. Ia să vedeți cam ce curs o să aibă mâine euro. Ca să nu mai zic că, având atâta public în spinare, huliganii se simt și mai încurajați să se dea în stambă.

Și începuse atât de promițător… niște oameni protestând în favoarea unui om care are o bună reputație, care a făcut ceva în țara asta și căruia i se făcuse o nedreptate și o bădărănie.

Pe de altă parte, nici guvern nu avem. De două zile, oamenii ca mine privesc la televizor cum zboară pietre și petarde prin Piața Universității și eu, eu cea care vă scrie, am impresia că în momentul de față jandarmii sunt singura forță din România, pentru că sunt singurii care fac ceva. (Să nu vă imaginați că dacă nu erau jandarmi acolo lucrurile ar fi decurs mai pașnic, dimpotrivă, ar fi degenerat în mai rău, cu spart geamuri, jaf și alte cele). Autoritățile tac mâlc de trei zile-ncoace, ca și cum România ar fi pe pilot automat, ca și cum oamenii îngrijorați care se uită la televizor n-ar avea nevoie să audă un mesaj prin care să li se spună că se vor lua măsuri, nu e treaba mea care. Chiar și aceia care nu mai doresc actuala putere mă îndoiesc că vor haos. Și nici cu oamenii ăștia care urlă de trei zile în stradă – nu huliganii, ceilalți, cetățenii pașnici – nu a încercat să dialogheze nimeni, nu neapărat la fața locului, dar măcar să le transmită un mesaj. E ca și cum România ar fi un sat fără câini, ca și cum nu ar avea nici Guvern, nici președinte, nici ministru de Interne (deși dacă mă gândesc mai bine la Igaș, parcă ar fi recomandabil ca românii nici să nu-și aducă aminte că avem ministru de Interne). În fine, autoritățile și-au dat bacalaureatul la incompetență și l-au luat cu brio. Am un singur cuvânt pentru felul cum au gestionat situația: jalnic!

Nu prea văd cum ar putea să nu-și dea Boc demisia după chestia asta (că Băsescu nu cred c-o să și-o dea și mulțimii îi trebuie un sacrificiu ritual, un țap ispășitor, iar Boc oricum a fost de sacrificiu de la început).

Despre puținele intervenții publice ale unora dintre membrii PDL  nici nu mai comentez, pentru că nu am cuvinte față de atâta gogomănie; e ca și cum nu ar trăi în lumea asta, ci undeva pe lună, unde lucrurile sunt de șase ori mai lejere.

Dar nu e asta tot ce ne lipsește, ONG-urile tac ca mutele. Cât despre opoziție, să ceară anticipate este treaba ei, dar să ațâțe lumea, cum făcea Antonescu sâmbătă, zicând că o să iasă și ei în stradă și alte alea e deja o dovadă de iresponsabilitate cruntă. Mă ia cu bâț când îl aud pe Crin promițând că o să lupte pentru mine. Lasă că nu vreau să lupte nimeni pentru mine, niște calm mi s-ar părea mie oportun și necesar aici. Nici apelurile la nonviolență ale lui Ponta nu au fost făcute cu prea mare tragere de inimă. Nu știu de ce, dar am senzația neplăcută că în rândurile opoziției domnește mai mult satisfacția față de cele întâmplate decât vreo îngrijorare apropo de modul în care lucrurile au degenerat. E destul de gravă situația și fără să mai încerce USL să tragă spuza pe turtă.

Mă disperă halul în care televiziunile comentează această situație, punând gaz pe foc. Am auzit de ieri încoace atâtea comentarii inepte – inclusiv la adresa jandarmilor, care i-ar fi provocat pe manifestanți prin faptul că nu-i lăsau să ocupe carosabilul – încât un timp m-am uitat cu sonorul oprit, ca să nu mă mai enervez.

Și vă mai spun, în încheiere, deși nu veți fi de acord cu mine, că alegerile, fie ele anticipate sau la termen, fie câștigate de USL sau de naiba mai știe ce combinație – deși, prin toată gogomănia cu Arafat, Băsescu i-a costat pe pedeliști alegerile, părerea mea, pot să dea anunț în ziar “pierdut alegeri, le declar… pierdute” – tot nu or să crească salariile și pensiile, relansarea economică tot nu o să aibă loc (criza zonei euro, la care oamenii refuză să se gândească, pentru că asta ar însemna să admită că geaba caută țapi ispășitori în țară și că, de fapt, pur și simplu va trebui să ne dezobișnuim cu toții de felul în care trăiam înainte de criză) și da, de furat tot o să se fure, diferența este că probabil or să fie alții cei care fură. Dacă nu cumva vor fi tot ăia, că unii băieți cu adevărat deștepți sifonează din toate regimurile politice.

LATER EDIT: Așa, în cu totul altă notă, un  comentator de pe forumul Gândul mi-a înseninat seara căci, după ce a acuzat Gândul de manipulare pro-băsescu (ceea ce e aiurea), a încheiat astfel: “Să vină minerii! Să vină studenții”!