Scriu acuma la repezeală și deci e foarte probabil să mă înșel, dar mă minunez nespus de un lucru: cum naiba din toată mulțimea aia de oameni care se adună în Piața Universității de o săptămână deja, așa amestecată cum este, nu s-a găsit un nucleu care să fie capabil să organizeze următoarele:
- să obțină o autorizație de la Primărie (nu știu dacă pt asta trebuie să fii o asociație sau o poate face și un grup de cetățeni, dar cred că se puteau găsi soluții)
- să aducă o platformă, o stație, un megafon, chestii d-astea care asigură sonorizarea
- odată ce o asemenea tribună de manifestare se creează, pot să se nască și liderii, rezultați din rândurile mulțimii, aceia care știu cel mai bine să exprime dorințele și interesele acesteia
- o listă de cerințe minimale – altele decât jos Băsescu – pe care să poată negocia cu guvernul, cu opoziția
Pentru că, atâta timp cât ei sunt o masă amorfă, neorganizată, împărțită, dincolo de aparenta ei unitate – concret, unii vor pensii decente, alții vor reducerea taxei auto, alții vor un loc de muncă – autoritățile vor putea să se folosească oricând de pretextul că oamenii aceia nu sunt organizați ca să evite să dialogheze cu ei și vor aștepta liniștite ca respectivii să se plictisească să tot socializeze în stradă și să se lase păgubași. Capul – adică liderii – lipsește.
Mi se pare că românul, până și cu cuțitul la os, tot se mulțumește să se plângă și așteaptă să i se dea: demisia lui Băsescu, ceva în plus la pensie, o viață mai bună șamd în loc să și caute să vadă cum poate să le obțină – cu sau fără șanse, dar măcar să încerce.
Sau poate că așa o fi fost și în celelalte state unde sunt proteste de stradă și n-am fost eu atentă.
Am impresia că un rol în toată chestia asta au jucat și televiziunile care, oferind microfonul protestatarilor din piață sau invitându-i în studio, au dat oamenilor prilejul să se descarce și să-și spună păsul, dar i-au lipsit în același timp de ocazia de a o face într-un soi de terapie colectivă, de natură să dea naștere celor de mai sus.
Sau, cum ziceam și la început, poate bat eu câmpii.
ianuarie 20, 2012
dreamingjewel
6 răspunsuri la “România fără cap?”
BadDragon
ianuarie 20th, 2012 la 00:22
DJ, zic unii ca tocmai in asta consta evolutia revolutiei. Faptul ca cei de acolo ii spun “in your face” lui Gustave LeBon cu teoriile lui invechite despre psihologia multimii, ei sint individualitati, nu elemente ale unei masse, si d-aia oamenii politici sint asa de socati, nu se asteptau la asa ceva. Departe de mine de a ma indoi de veridicitatea acestor afirmatii (cu exceptia ultimei. Am mari dubii ca politicienii ar fi socati. Sau, macar, socabili). Dar, la fel ca si tine, am rezerve in privinta eficientei. Nu ca cele propuse de tine sau comportarea ca o “multime” clasica ar schimba prea multe.
dreamingjewel
ianuarie 20th, 2012 la 00:30
Păi asta naște o nouă întrebare: pot oamenii, adunați la un loc, să NU se comporte ca o masă?
Și la ce bun sunt individualiști, dacă asta îi împiedică să se organizeze? Iar o revoluție fără o oarece organizare nu prea văd cum se poate. Păi cum să mai dărâmi Bastilia în felul ăsta, că poate toată lumea vrea să dărâme altceva?!
BadDragon
ianuarie 20th, 2012 la 00:54
La prima intrebare as spune ca, in cazuri exceptionale, pot. Sau eu am trait o astfel de experienta in ’95 cind am participat la manifestatiile studentesti. Cereri precise (tocmai voiau sa schimbe sistemul de taxe, compensari abonamente si altele similare), sloganurile generaliste au fost secundare (apropos, noi am inventat atunci “Iesi afara, javra ordinara” si altele folosite acum, doar ca se adresau lui Iliescu-Vacaroiu-PSD). Desi am fost vreo 10.000 (suna incredibil pe Magheru zece mii de voci scandind calm la unison) n-am avut nici un moment senzatia de “multime”, singurul incident cu jandarmi era sa se produca din cauza unuia dintre colegii mei de camera pe care l-am potolit noi mult inainte de a se enerva altcineva. In rest, am stat cuminti pe fundurile noastre in Piata Victoriei vreo 5-6 zile pina cind au acceptat sa discute cu noi si au renuntat la legea aia aberanta. Pe care au instituit-o cei de la CDR citiva ani mai tirziu. Semn ca nu am fost absurzi cind Costantinescu a vrut sa se amestece electoral cu noi si l-am trimis acasa.
Si am fost organizati. Ad hoc au fost reinfiintate Ligile Studentilor de la diverse facultati, inclusiv a mea, s-au ales reprezentanti, s-a asteptat cuminte rezultatul negocierilor. Dar e posibil ca pastrarea individualitatii sa fi convietuit cu coerenta doar datorita unei oarecare uniformitati provenind din faptul ca eram toti studenti.
Iar in privinta Bastiliei, eu sper sa nu se mai darime niciuna. Nu de alta, da’, inevitabil, in locul ei se ridica ghilotine.
dreamingjewel
ianuarie 20th, 2012 la 21:21
În cazul de care zici tu, al studenților, erau organizații diferite, dar era o identitate comună. Acum, în piață, e mai complicat.
Alas
ianuarie 20th, 2012 la 13:25
Nu bati campii. Doar ca mie ceea ce se intampla acum imi place mult mai mult. Cum a spus si @BadDragon e ceva ce nu se asteptau. Nu vreau sa vad vorbitori de la balcon. Ar naste suspiciunea ca unii se autopropun lideri fara sa li se ceara, ca ar confisca revolta, ca ar fi in cardasie sau ar face jocul cuiva, etc. Oamenii nu vor sa negocieze nimic cu Guvernul, asta zic eu ca ar trebui inteles, negocierea presupune sa mai lasi de la tine, oamenii pur si simplu cer o mie de lucruri (inclusiv “oprirea miscarii placilor tectonice”
) ca sa se poata intelege ca s-au saturat pana peste cap de felul cum intelege Puterea sa-si faca treaba: crearea conditiilor (indrastructura in sens larg) pt. o viata decenta pt. poporul de la care ia bani in scopul asta. Nu vreau sa vad un lider pe care sa-l manipuleze/sperie cu dosare/discrediteze cu minciuni/pacaleasca Basescu cu ale lui structuri subordonate.
dreamingjewel
ianuarie 20th, 2012 la 21:14
Așa e, unul/niște lideri ar putea fi manipulați sau induși în eroare. Pe de altă parte, eu îmi puneam întrebarea în termeni de eficiență a protestului, pt că fără lideri mulțimea este mult mai ușor de ignorat până când se plictisește și renuță, azi unul, mâine doi.
Da oricum între timp s-a mai întâmplat ceva și anume anumite organizații (revoluționari și un sindicat) au depus cereri pentru organizarea de proteste în mai multe locuri, inclusiv sediul PDL. Ca urmare, pot să apară noi focare de proteste în Capitală, așadar mulțimea are încă o dinamică a ei, nu stagnează deocamdată.
Bine, și stai să vedem, că Băsescu tocmai i-a băgat pe ai lui în ședință.