"Unicul mod de a suporta existenţa este să te pierzi în literatură ca într-o orgie perpetuă" – FLAUBERT
Jacques Prevert – Le guardien du phare aime trop les oiseaux Des oiseaux par milliers volent vers les feux par milliers ils tombent par milliers ils se cognent par milliers aveuglés par milliers assommés par milliers ils meurent. Le gardien ne peut supporter des choses pareilles les oiseaux il les aime trop alors il dit [...]
Ca să nu uităm despre ce este, de fapt, Crăciunul. Lucian Blaga – Naştere I. Făptură nouă, iată, pe frunte întâia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână – tu fără pas ne-ai ajuns. II. Făptură de nicăiri coborâtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! III. Griji, biruinţi şi [...]
Lucian Blaga – Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag Tinere care mergi prin iarba schiţului meu, mai este mult pân-apune soarele? Vreau să-mi dau sufletul deodata cu şerpii striviţi în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei? Viaţa mea a [...]
Dacă e sâmbătă, ştiţi bine, e Lucian Blaga. Am zis că vă pun nişte Apocalipse de Blaga, dar, tot răsfoind după ele prin carte, am dat peste alte poezii, toate minunate, de nu m-am putut hotărî pe care s-o aleg. Aşa că lăsăm Apocalipsele pe altă dată. Veac Umblă maşinile subpământeşti. În nevăzut peste turnuri [...]
Lucian Blaga – Încheiere Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte. Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ. E în apă. E în vânt. Sau mai departe. Cu foaia această închid porţile şi trag cheile. Sunt undeva jos sau undeva sus. Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te: taina trăită unde s-a dus? Ţi-a mai [...]
Lucian Blaga – Biografie Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt [...]
Că doar v-am promis: Lucian Blaga – Ghimpii Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâţia ghimpi, dar n-am voit să-i rup. Credeam că-s – muguri, şi-au să înflorească. Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai, dar n-am voit să te despoi – credeam c-au să-nflorească. Azi [...]
E poet acela pentru care “lumea-i o pecete/ pusă pe o taină şi mai mare“. Cel care aude, în liniştea de-afară, “cum se izbesc de geamuri razele de lună“, care simte “cum stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge”, care poate vedea şi te poate face să vezi cum “timpul îşi întinde [...]
Adică eu. În sensul că o fi cult, n-o fi cool, habar n-am, dar mie îmi place poezia lui Eminescu şi mi-a plăcut întotdeauna. De ce? Din motivele alea simpluţe cum ar fi că sună frumos, că e melancolică, (atunci când nu e sarcastică de-a binelea), că spune lucruri pe care le-am simţit şi eu [...]
Pe post de Poezie De Sâmbăta Asta, fragmente din Hyde Park, de Lorena Lupu I Retorică spontană (…) Aş vrea …să mă înec în marea ta, Sărată şi unduitoare …să mă îmbrac în algele tale verzi, ca nişte bijuterii carnivore, sufocante-sincopante-sicofante …să mă devoreze toţi rechinii tăi şi să-ţi cadrilez apele cu firicele subţiri şi [...]
aprilie 10, 2011
dreamingjewel
