Imaginile de mai sus, cu oameni dansând tango pe străzile oraşului, m-au făcut să mă gândesc, nu doar odată, că viaţa însăşi este un tango. Relaţiile interumane au toată tensiunea unui tango. Ne ocolim scrutător, înaintăm fălos şi făcând paradă, dăm inapoi intimidaţi sau ne întâlnim la mijlocul drumului. Uneori reuşim să ne potrivim paşii pentru o vreme. Nu cred că există poveste de viaţă care să nu poată fi descrisă prin mişcările tangoului.

Dragostea cu atât mai mult este un tango. Dai târcoale lente. Înaintezi pentru a te retrage. Te retragi numai pentru a fi urmat. Te avânţi pentru a te opri în ultima clipă. Îngenunchezi dar numai pentru a fi ridicat. Te abandonezi pierdut în braţele iubirii. Eşti repus pe picioare. Şi, mereu, te îndepărtezi şi revii, ca un fluture fascinat de flacără şi celălalt la fel, până când nu mai ştiţi, niciunul, cine e fluturele şi cine e flacăra.

Fie să dansăm cu toţii cât mai mult şi, dacă tot ne aflăm pe ringul de dans, să dansăm cu patimă! Bucuraţi-vă de muzică şi nu vă mai târâţi picioarele!

Anunțuri