Există cărţi care te capturează de la prima frază. Poate că, la final, nici nu or să îţi placă sau poate o să fii la fel de total îndrăgostit de ele pe cât ţi se promitea, dar din momentul când le-ai deschis şi ai citit începutul nu ai avut nicio şansă să te desprinzi. Pentru că te-au sedus cu promisiuni misterioase, pentru că ţi-au dat brânci drept în mijlocul lucrurilor sau pur şi simplu pentru că au apăsat, la acel moment, pe coarda potrivită din inima ta.

Uite câteva din începuturile cărora le-am căzut victimă. Şi pot să spun că nu a fost niciodată o victimă mai binevoitoare ca mine…

„Eram foarte tineri. Cred că în anul acela nu dormeam niciodată” – Cesare Pavese, Diavolul pe coline

Mi-l amintesc cu o pasionarie întunecată, floare a suferinţei, în mână, privind-o aşa cum n-a privit-o nimeni, chiar dacă ar fi privit-o din zorii zilei până noaptea târziu, o viaţă întreagă„. – Jose Luis Borges, Funes cel ce nu uită

Bătrânul actor rus, monsieur Plotnikov, m-a vizitat chiar în ziua morţii lui. Mi-a spus că vor trece anii şi c-am să vin şi eu să-l vizitez în ziua morţii mele”. – Carlos Fuentes, Constancia

Eu nu sunt Stiller! – zi de zi de când am fost adus în această închisoare, pe care urmează s-o mai descriu, spun acelaşi lucru, jur că este adevărat şi cer whisky, altfel refuz să mai dau vreo declaraţie„. – Max Frisch, Eu nu sunt Stiller

A doua zi nu a murit nimeni. Faptul, fiind absolut contrar regulilor vieţi, pricinuia o imensă tulburare în spiritele oamenilor” – Jose Saramago, Intermitenţele morţii

Cele ce urmează s-au întâmplat mai mult sau mai puţin”Kurt Vonnegut, Abatorul 5

„Într-o zi am citit o carte şi întreaga mea viaţă s-a schimbat”Orhan Pamuk, Viaţa cea nouă

Noaptea trecută am visat că mă întorsesem la Manderley. Stăteam în picioare, lângă poarta de fier de la capătul aleii şi, pe moment. n-am putut să trec, pentru că în visul meu poarta era închisă cu un lanţ cu lacăt. Am chemat portarul dar nu mi-a răspuns nimeni. Privind printre gratiile ruginite, am văzut căsuţa lui părăsită.Daphne du Maurier, Rebecca

„Nu m-a surprins că Iadul era o bibliotecă. Să ai acces la cuvinte şi nu la ceea ce desemnează ele este cea mai rafinată versiune a chinurilor lui Tantal”Carlo Frabetti, Cartea iad

ŞI asta, deşi am trişat niţel, că mai întâi era un prolog, ceea ce urmează mai jos fiind începutul primului capitol:

„tegeus-Cromis, cândva soldat şi persoană cu gusturi alese a Viriconiumului, Oraşul Pastel, care sălăşluia acum cât se poate de singur într-un turn de lângă mare şi se închipuia mai priceput ca poet decât ca luptător cu sabia, stătea la prima revărsare a dimineţii pe dunele de nisip care se întindeau între înaltul său cămin şi linia cenuşie a apei.”M. John Harrison, Viriconium.

Anunțuri