Cărţi: Note de lectură

Şi de n-ar fi, tot s-ar povesti…

Câteva lucruri pe care le-am aflat despre Marquez citind „A trăi pentru a-ţi povesti viaţa„:

– Povestea din „Dragostea în vremea holerei” este inspirată de povestea de dragoste dintre părinţii săi, cu diferenţa esenţială că ei nu s-au despărţit după întoarcerea ei din călătoria forţată în care o trimiseseră părinţii ca să-l uite.

– Moartea soţului Ferminei Daza, care cade din pom încercând să prindă un papagal, este inspirată dintr-un accident similar al bunicului lui Marquez care, însă, a supravieţuit.

– Preotul din „Ceas rău”, care trăgea clopotele bisericii ca să dea sau nu OK filmului de la cinematograful din sat, chiar a existat şi la fel şi afişele anonime care declanşează povestea.

– Prima nuvelă a lui Marquez, „A treia resemnare” a fost inspirată de „Metamorfoza” lui Kafka, lucru la care nu m-aş fi gândit niciodată.

De fapt, întrucât Kafka a murit în floarea vârstei iar Marquez este un venerabil domn cu mustaţă căruntă, subconştientul meu îmi joacă feste şi mă face să îl consider pe Marquez ca fiind mai bătrân decât Kafka. Prin urmare, imaginea lui Marquez învăţând de la Kafka mi-a produs un mic şoc amuzant.

– Satul bunicilor săi, unde şi-a petrecut copilăria, este modelul pentru Marcondo, satul din „Un veac de singurătate”.

– Părinţii voiau să-l facă avocat.

– În anturajul lui Marquez era la un moment dat un ins care dorea să fie cubanez şi care, ne povesteşte autorul, a fost atât de consecvent încât a mâncat, a dansat, s-a îmbrăcat, a trăit şi a murit ca un cubanez, fără să fi pus vreodată piciorul în Cuba.

– La un moment dat, la lecturile şi dezbaterile literare pe care Marquez şi tovarăşii săi de litere le ţineau prin crâşme, noaptea, participa şi un hoţ de locuinţe care avea talent la poezie. Omul venea echipat de pe teren şi uneori le dăruia mici cadouri provenind din prada strânsă în noaptea respectivă.

– Alteori mergeau la cafeneaua Roma, frecventată de refugiaţii spanioli, care nu se închidea niciodată pentru simplul motiv că nu avea uşi.

– Când i s-a publicat prima povestire, Marquez era atât de sărac încât nu avea moneda de cinci centime necesară pentru a-şi cumpăra ziarul în care era tipărită aceasta. (Care, odată publicată, i s-a părut atât de stângace, încât nu a mai citit-o decât peste 20 de ani).

Sau cel puţin aşa povesteşte Marquez, deşi nu poţi să fii sigur că toate s-au întâmplat ca atare, această autobiografie a sa fiind doar cu puţin mai concretă decât operele sale de ficţiune. De altfel, eşti avertizat de la început, când, într-un motto, autorul îţi spune cu o candoare neruşinată că adevărata viaţă este nu aceea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ţi-o aminteşti şi cum ţi-o aminteşti pentru a o povesti. Ca urmare, în autobiografia lui Marquez, fabulosul scoate capul când vrei şi când nu vrei din dosul realităţii, scriitorul relatându-le pe amblele cu aceeaşi convingere.

Cel mai mişto este că uneori autorul însuşi nu mai ştie dacă o anumită amintire este reală sau inventată, deşi cred că se joacă niţel cu noi.

Am mai aflat nu ca Marquez a fost ziarist – că asta ştiam – ci cum era să fii ziarist în Columbia tinereţii sale, în plină efervescenţă culturală şi în plin haos politic, într-o vreme în care presa se făcea fără atâtea pretenţii de obiectivitate jurnalistică** dar cu pasiune şi, în fond, cu mai multă onestitate.

––––––––––––––––––––––––––––

** A nu se înţelege că eu contest principiul obiectivităţii jurnalistice, ci prefăcătoria cu care presa de la noi face nişte jocuri extrem de transparente clamând în acelaşi timp că este complet obiectivă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.