Când Metallica a scos Unforgiven II am zis şi eu ca toată lumea. „Câââhhh! Ce e asta? Nu se compară cu The Unforgiven, care este The Unforgiven, right?”. Şi am uitat-o. Cum se face oare că, regăsind-o pe la frate-meu prin computer anul ăsta, m-am îndrăgostit atât de crunt de ea încât am avut zile în care am ascultat-o şi de câte patru ori la rând? Inclusiv azi…

Poate din cauza asta:

„Lay beside me
Tell me what they’ve done
Speak the words I wanna hear
To make my demons run
The door is locked now
But it’s open if you’re true
If you can understand the me
Then I can understand the you”

Şi dacă îmi iese cu melodiile, de ce nu merge şi cu oamenii?

Now, Dreamingjewel, that’s why they call them „dreams”.

Anunțuri