Eeee, asta da leapşa. Leapşa cu tablou, adicătelea o leapşă culturală, de la lucia, terorista. „Întrebare, întrebare, ce-o citi băiatul oare?” Aici să vă vedem, doamnelor şi domnilor. Scoşi la tablă de data asta sunt motaneş, buburuza75, caprikornik13 şi ambasadoarea. Şi oricine mai vrea.

Pentru cine e curios, autorul tabloului s-a semnat, indescifrabil, Vilhelm Hammershøi.

Eu cred că:

Citeşte poeme de dragoste, pe care vrea să le memoreze pentru a i le recita fetei pe care o iubeşte. Este pregătit să ascundă cartea în buzunar şi să pretindă că se uită pe fereastră, în caz că va fi surprins – şi, inevitabil, luat peste picior – de fraţii lui mai mari, ofiţeri de cavalerie, care cred că poeziile sunt pentru blegi şi că orice fată trebuie apucată pe după mijloc şi sărutată fără fasoane. Dar poezia descrie atât de bine ceea ce simte, ca şi cum el însuşi ar fi poetul, aşa că a uitat şi de fraţi şi de ideea de a memora versurile şi s-a pierdut printre rime, încordarea i s-a topit – deşi mai este pe undeva, prin subconştient – şi lumea din jur a încetat să mai existe şi totul e aşa ar trebui să fie dacă lumea ar fi perfectă. Şi, în felul ăsta, chiar dacă el se regăseşte în versuri din cauză că iubeşte o fată, practic îşi înşeală iubita cu cartea.

Sau

Poate e o zi de curăţenie, poate tocmai s-a mutat, poate de aia e tabloul ăla rezemat de perete. Ceilalţi aranjează mobilele iar el nu vrea să le stea în drum, mai ales că, împachetând, şi-a găsit un jurnal de-al său, mai vechi, şi acum se pierde pe vechile căi, amintindu-şi cum era… fără să vrea să împartă asta cu ceilalţi. Care îl lasă în pace cu aiurelile lui pentru că a fost bolnăvicios când era mic şi acum i se permite totul.

Anunțuri