Cărţi: Note de lectură · Scrise pe marginea paginii

Cafea klatchiană

Într-un roman de-al său („Sourcery”), Terry Pratchett inventează, aşa, în treacăt, o băutură care poartă numele de cafea klatchiană. Ea se bea numai dreasă cu un amestec obţinut din otravă de scorpion şi sevă de cactus, pentru că numai acest amestec poate anula efectul cafelei klatchiene.

Nu de alta dar, băută în stare pură, cafeaua klatchiană are efectul de a te trezi complet, în sensul că nu alungă numai somnul şi oboseala, ci şi orice iluzie, lăsându-l pe băutor să contemple lumea exact aşa cum e ea, fără niciun văl protector între el şi realitate. Cine gustă odată din cafeaua klatchiană se asigură că nu mai pune gura pe ea a doua oară.

Dacă ar fi reală, aţi avea curajul să experimentaţi? Câteva minute de realitate înconjurătoare crudă, tăioasă, directă, fără autoamăgiri, în care să ştiţi exact cine sunteţi şi cum staţi, care-i treaba cu universul şi aşa mai departe? Fără iluzii autoglorificatoare, fără consolări şi autoconsolări, fără fard, fără pansamente, fără mituri şi legende despre trecut, fără ritualuri care să ne împace cu viaţa, fără rescrieri ale istoriei personale, fără…. completaţi voi mai departe.

Dar ce, vor zice unii, mare lucru, noi aşa trăim, fără anestezie, lucid, noi nu ne minţim noi înşine, noi nu mai avem iluzii”, omiţând că poate una dintre cele mai mari iluzii este chiar asta, că nu mai avem iluzii de pierdut. Până când viaţa ne toarnă pe gât cu forţa o gură zdravănă de cafea klatchiană şi atunci constatăm că de fapt mai aveam noi nişte amăgiri în stoc şi încă cum…

Şi cele mai mari iluzii sunt probabil cele despre cum suntem noi, despre cum ne vedem pe noi, măcar pentru simplul fapt că „noi” e ceva extrem de instabil, care înseamnă un lucru în viaţa de zi cu zi dar care, în alte condiţii de temperatură şi presiune – adică în situaţii de criză – poate revela fisuri neaşteptate şi surprize întunecate, o inconsistenţă a principiilor şi o lipsă de scrupule care ne-ar şoca dacă ne-am putea vedea astfel acum, când şedem aici înfăşuraţi confortabil în iluziile noastre. De aceea, poate, nu ar trebui să judecăm şi să dezaprobăm oamenii până când nu am fost testaţi noi înşine în împrejurări asemănătoare.

În mod sigur eu am iluziile mele – chiar dacă nu le recunosc ca atare – şi ţin la ele, mai ales că, dacă le am până la vârsta asta, înseamnă că sunt nişte supravieţuitoare şi merită o pensie îndelungată. (Atâtea surate de-ale lor nu au supravieţuit)…. Deşi o curiozitate de explorator stă pitită într-un ungher şi strigă: şi totuşi, cum sunt lucrurile de-advăratelea?

So… klatchian coffee, anyone?

21 de gânduri despre „Cafea klatchiană

  1. Auu! Păi daca vrei două o să devii atât de lucid că nici nu o să mai vorbim aceeaşi limbă. Pentru că o să vedem realităţi total diferite după ce tu o să iei o doză dublă de luciditate. Sau o vrei dreasă cu nişte otravă de scorpion, totuşi?

  2. Dacă ar exista cafeaua asta mai mult ca sigur că aş gusta din ea. Sunt o persoană extrem de curioasa, nu m-ar răbda inima să scap ocazia 😆

    P.S. – Scorpionii împachetează-i separat 😉

  3. Nope, thanx. Astept revelatia suprema cel mai devreme pe patul de moarte, cu 2 secunde inainte sa plec. O data si mi-ar fi de ajuns. Eu stiu cam jumate din ce ascund eu, n-am nevoie sa stiu tot. Si mai ales nu as vrea sa stiu totul despre toti. Ar fi o povara prea mare.

  4. Revelaţiile pe patul de moarte sunt cam târzii, ca să zic aşa 🙂 Ca şi clasicul banc cu bunicul pe patul de moarte:

    Pe patul de moarte sta intins un mos de 80 de ani, sot, tata, bunic, strabunic. I se apropie sfarsitul si de jur imprejurul patului sta toata familia: sotia, toti copiii si toti nepotii si cativa stranepoti. Toti asteptau in liniste si deodata batranul se trezeste si spune:
    – Trebuie sa va spun un secret mare! Aveam de toate: masini bune cu care cutreieram lumea, femei frumoase cu care ma simteam bine, foarte multi prieteni si un cont mare in banca. Intr-o zi mi-a spus un prieten ca trebuie sa ma insor ca sa am o famile ca altfel nu o sa aibe cine sa-mi dea un pahar cu apa cand o sa fiu pe patul de moarte. Ei si asa m-am insurat si viata mea s-a schimbat radical. In loc sa merg la discoteca cu femei care mai de care mai frumoase am stat acasa si m-am uitat la seriale cu sotia. Masinile le-am folosit doar ca sa duc si sa aduc copiii de la scoala, sa merg la cumparaturi sau cel mult sa mergem in concediu. Toti banii din banca s-au dus pe scolile voastre, pe hainele si placerile voastre. Zilele frumoase si libertatea mea… le-a luat vantul! Si acum cand stau intins si astept moartea stiti care e cel mai rau lucru dintre toate ?
    – Care, dragul nostru tata? il intreaba cu totii curiosi.
    – Nu mi-e sete!

  5. @ipo
    „Eu stiu cam jumate din ce ascund eu, n-am nevoie sa stiu tot”. TARE!!! Exact despre asta e vorba!
    Avem probabil nevoie de un minim de iluzii ca să suportăm viaţa.
    Dar efectul cafelei klatchiene trece, ca al oricărei cafele. Adică, după un timp, luciditatea aia trece şi iluziile se aşează la loc. Nici aşa nu ai încerca?
    Eu tre să mărturisesc că acţionez de multe ori pe baza ideii ăleia tâmpite: „Dacă se petrece doar în capul meu şi îmi poate face rău numai mie, hei, de ce să nu încerc?”
    Deci cred că m-aş băga la o cafea din asta. Măcar ca să mă testez pe mine însămi dacă fac faţă. Da ce mă fac după aia, dacă descopăr că, de fapt, nu fac faţă?

    @inbalarii
    Criminal bancul! Mai bine îşi făcea moşu un depozit de apă plată, îşi trăia viaţa şi îşi angaja o infirmieră.

  6. Mie mi se pare că, în momentul de faţă nu mă autoînşel în mod conştient cu privire la nimic (pentru că am obiceiul să mă chinui scurtându-mă cu o severitate pe care n-aş aplica-o niciuneia dintre cunoştinţele mele)… dar sunt sigură că în condiţii de risc aş descoperi cu neplăcere că nu sunt nici măcar omul care cred eu acuma că sunt. Adică nu sunt vreo vitează. Îmi plac eroii dar personal cred că nu am vocaţie.

  7. @dreaming jewel: nu, multumesc frumos! eu nu sunt atat de rea cu mine cum esti tu decat atunci cand e neaparate nevoie; si nu vreau deloc sa vad lumea asa cum este dupa ce ma chinui de 34 de ani s-o fac un loc mai frumos prin tot ceea ce fac!:) excelenta gaselnita lui Pratchett, zic de nu stiu cand ca m-apuc de el

  8. Mda, şi eu încerc să fac lumea cât mai frumoasă şi să văd parte bună din oameni. Dar de unde ştim noi că, de fapt, ea nu ar fi frumoasă oricum? Adică uite, până şi eu, când am scris postarea, am pornit de la premisa că o vedere complet lucidă ar fi ceva îngrozitor. Şi dacă de fapt ar fi mişto? Dacă iluziile noastre sunt de fapt ca şi cum te-ai uita prin ochelari roz la un peisaj care este oricum plin de culoare?

  9. @dreamingjewel: dacă îmi aduc bine aminte, Nae Ionescu spunea că procesul de cunoaştere presupune deformarea realităţii pentru a o pune de acord cu tine însuţi. Dacă tu nu o poţi percepe decât roz, fie îţi pui ochelari roz (şi se spune că faci filozofie), fie vopseşti totul roz (şi se cheamă că faci ştiinţă). În orice caz, o percepi deformată, şi nu cum e ea de fapt. Sunt întru totul de acord cu el.

  10. Haidi, băăă! Ce simplu ar fi aşa! Gata, cum nu îţi mai convine ce ai făcut în trecut, imediat ăla nu erai tu, era altă persoană şi nici scuze nu trebuie să îţi mai ceri, că doar n-o să te scuzi pentru ce au făcut alţii. Noooo, nu tre sa scape omul aşa de uşor!

  11. Tu eşti cel care e acum. Eşti un balonaş de dorinţe, gânduri, sentimente, instincte, pofte, iubiri, ure, amintiri, experienţe, frământări, reprimări, îndoieli, niciodată acelaşi. Cel de azi nu e cel de ieri, şi nici cel de mâine, la fel cum nu poţi face baie de două ori în acelaşi râu. Totul curge 🙂

  12. Ei, vezi? :)) Pe de altă parte, dacă tu consideri că nu te schimbi, bănuiesc că eşti de părere că tot tu erai şi dreamingjewel la 12 ani. Arăţi ca la 12 ani? Gândeşti ca la 12 ani? Dar totuşi spui că eşti aceeaşi. Atunci, ce anume s-a păstrat?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.