Scrise pe marginea paginii

Un moment de tip „Ubik”

În romanul „Ubik”, un grup de agenţi paranormali cade victimă unei explozii. Din acel moment, realitatea lor devine fluidă, timpul regresează, primesc mesaje criptice de la şeful lor, pe care îl văzuseră ucis în explozie (ceea ce nu îl împiedică să le lase scris pe oglinzi: „Eu sunt viu, voi sunteţi morţi”). Din când în când în roman, ca un semnal că lucrurile NU au reintrat în normal, cum speră personajele, pe monedele pe care le folosesc acestea apare profilul fostului lor şef.

Impactul acestei lecturi asupra mea a fost unul de coşmar. Cum de am perseverat, ajungând  să citesc multe alte romane ale lui Philip K. Dick şi să îmi placă al naibii de tare autorul (inclusiv Ubik) este un mister pentru mine dar iată că s-a întâmplat. Oricum, în 1995 (parcă), la primul contact cu Dick şi Ubik, am găsit lectura drept una profund deprimantă şi aiuritoare, considerând că puteam să nu fi dat banii pe carte.

Ei, şi într-una din zilele alea post-Ubik, cumpărând un ziar, mă trezesc că vânzătorul îmi întinde înapoi una dintre monedele de 50 de bani – sau cât naiba era atunci mărunţişul, că nu mai ţin minte. Mă uit nedumerită la ea, o întorc şi, pe dos, în locul stemei, văd un profil care nu avea ce să caute acolo!!! Am avut cinci secunde de blocaj total. Mi se tăiaseră toate conexiunile! Înregistram tot ce vedeam dar mintea mea nu era în stare să extragă nicio idee de acţiune din asta.

„Regele Mihai” a zis vânzătorul, moment în care minţişoara mea şi-a refăcut conexiunile şi a găsit imediat explicaţia logică: cineva avea o monedă veche şi în glumă sau de foame poate – vreun bătrân amărât şi fără bani, pe care mi l-am imaginat pe loc în toată dezolarea sa cenuşie – a dat-o laolaltă cu alte monede bune că să cumpere ceva. Vânzătoarea nu s-a uitat cu atenţie, mai târziu eu am primit moneda ca rest şi cine ştie cât ar mai fi circulat ea aşa, să nu fi fost vigilent tipul de la ziare… Dar oricum, primul moment a fost Ubik, frate!

Uneori anumite cărţi – şi culmea e că nu acelea care mi-au plăcut – au un asemenea mod de a mi se insinua în minte şi mi s-a întâmplat să descopăr o carte nu citind-o, ci retroactiv. E ca şi cum uneori nu am înţelege lucurile cu mintea noastră conştientă, ci direct cu subconştientul, chestie care mi s-a mai întâmplat, de exemplu, cu „Magicianul” lui Fowles. Pe care am pus-o deoparte cu ideea că e o aiureală nerealistă, că nimeni nu s-ar lăsa manipulat în mod atât de jalnic, că este complicat să pui în scenă nişte manevre atât de complexe, care implică atâţia complici. După care, peste vreo două zile, am visat că eram victima unui asemenea experiment, că nu mai eram sigură ce este real şi ce este manipulare şi că până şi fiinţa la care ţineam cel mai mult şi de la care nu mă aşteptam la una ca asta era parte din toată farsa. Senzaţia aia din vis, de revoltă neputincioasă, de nesiguranţă, de neajutorare în faţa trădării finale, mi-a schimbat perspectiva asupra cărţii, aducând un plus de înţelegere care până atunci lipsea.

Aţi păţit careva vreo chestie de-asta? Leapşa anyone? Luciat, adinab, capricornk13, şi oricine mai are ceva de povestit pe tema asta. Inclusiv cititorii de SF dar numai dacă au chef, că ei sunt oameni serioşi, care fac recenzii, nu se ţin de năzbâtii, ca mine.

9 gânduri despre „Un moment de tip „Ubik”

  1. Gata, preluat, raspuns, dat mai departe… Au raspuns deja si whitenoise si bola de nieve foarte misto! Ne-ai dat de lucru, nu gluma! Tuturor ni s-a parut grea si am vazut ca si adinab a transpirat putin…
    Foarte inspirata, again…

  2. da, e grea, eu inca ma gindesc, desi s-ar putea sa ai dreptate, ca asta inseamna ca nu mi s-a intimplat 🙂 mi-am amintit ceva despre o melodie si ceva despre un film, totusi, mai stau putin, poate vine si amintirea despre o carte…
    si de fapt voiam sa-ti spun La multi ani!

  3. Faina intamplare! 😀 Mi-a placut si ideea de moment Ubik, in oglinda cu momentul kodak, tot ca joc al realitatii.

    Da, am avut si eu un moment Ubik.. in liceu, cand am citit „Lupul de stepa”, in care era „Teatrul Magic”. La cateva zile, plimbandu-ma prin Cismigiu, un tanar mi-a dat o invitatie- un fluturas- la… „Teatrul Magic”. 😀 M-au trecut toate transpiratiile, mi s-au ridicat toti perii in cap, si efectiv mi se scurtcircuitase creierul. Nu m-am dus- cred ca de frica nu m-am dus, oricum era cam obscura teaba.
    Intereasnt ca nu m-am mai gandit de mult timp la asta… 🙂
    In general, visez cartile pe care le citesc- dintre sf-uri, am patit-o cu „Soarele Gol”- Asimov si cu Clanurile (mi se facuse testul sa vada in ce clan sa ma incadreze, si nu voiau sa-mi spuna, doar „O sa vezi tu!”- frustrant vis)

    1. Aoleu! Şi eu m-aş fi speriat de faza cu Teatrul magic, că şi eu eram sub farmecul Lupului de stepă, e drept, nu în liceu ci în facultate, că atunci l-au publicat.
      Sigur, poate organizatorii ăia erau şi ei inspiraţi de Hesse… cine ştie?
      Eu am visat ceva după ce am văzut „Solaris” (al lui Tarkovski). Eram tot aşa, pe o staţie orbitală şi toţi erau suspicioşi că s-ar fi contaminat de un virus. Nu se ştie ce făcea virusul, ideea e că toţi se evitau unii pe alţii şi aşa au făcut până m-am trezit!
      A, şi pe cât mi-a plăcut Solaris cartea pe atât mi-a displăcut filmul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.