Scrise pe marginea paginii

Este important să citeşti?

Am zis pe un blog că este important să citeşti şi m-am trezit că mă contrazice lumea în fel şi chip. Na, oi fi greşind eu, da tot cred că e important să citeşti. Ca urmare, m-am gândit să deschid dezbaterea şi aici. Ia poftiţi de daţi cu părerea:

1. Este important să citeşti? De ce da? De ce nu?

2. Dacă tu consideri că da, este important doar pentru tine, în plan personal, sau crezi că este important aşa, la nivelul valorilor absolute? Ce este mai important decât să citeşti şi ce este mai puţin important?

3. Crezi că tuturor le-ar face bine să citească o carte sau consideri că sunt oameni cărora cititul nu le-ar folosi sau poate chiar le-ar face rău?

4. Ce este important pentru tine? (Da răspunde pe bune, nu băga d-alea umaniste dacă nu le crezi).

5. Ai senzaţia că lectura ţi-a folosit la ceva sau erai exact aceeaşi persoană şi dacă nu citeai nimic?

6. În condiţii extreme ai face nebunii şi sacrificii ca să îţi salvezi cărţile sau ca să ai timp să citeşti ori mai degrabă ar prima alte aspecte? (Întrebare al dracului de speculativă, că una e să îţi imaginezi nişte condiţii extreme şi alta să le trăieşti pe bune).

7. E important să citim numai cărţi bune? Dacă o persoană citeşte Sandra Brown are sens sau nu să mai citească?

8. E important să citim câte ceva din fiecare mare scriitor sau e mai important să citim numai ce credem că ne-ar interesa?

9. Dacă o carte nu ne place, e important să o terminăm sau mai bine o lăsăm baltă? Şi are sens să încercăm să o recitim după un timp?

10. (Pentru care mi-au sărit toţi în cap, acuzându-mă că sunt lipsită de empatie, că nu îi înţeleg pe vânzătorii de pâine şi viaţa lor grea şi că îi dispreţuiesc pentru că eu am citit şi ei nu. Precizez, a coişpea oară, că nu e aşa şi lansez întrebarea:) Credeţi că vânzătorilor de pâine le-ar face bine să citească o carte din când în când?

11. Consideraţi că literatura, prin marile ei poveşti şi modele – a influenţat valorile societăţii, inclusiv valorile după care trăim azi?

Nu trebuie să răspundeţi la toate întrebările. De fapt, nu trebuie să răspundeţi la niciuna dar vreau să ştiu ce gândiţi.

25 de gânduri despre „Este important să citeşti?

  1. Am vazut discutia aceea, nu m-am bagat 🙂 Devenise cam stranie.

    Incerc sa raspund la cateva dintre intrebarile tale:

    1. Pentru mine e important sa citesc pentru ca lectura e mijlocul principal de entertainment pe care il am la indemana (de cand eram copil). Nu am televizor, la cinema si teatru merg rar, raman deci lecturile si muzica. In rest, lectura e importanta/utila pentru ca prin ea poti sa capeti sprit critic, toleranta, cultura generala, cunoastere a mizelor si dezbaterilor lumii in care traiesti si alte lucruri bune.

    2. Evident, exista o ierarhie a lucrurilor importante (mancatul, respiratul, munca, cresterea copiilor, orice). Ca ierarhizare absoluta cred ca respiratul e pe primul loc, mancatul si somnul pe-al doilea, apoi in functie de situatie fiecare alege pentru el.

    3. De la caz la caz – unele carti pot sa fie daunatoare pentru unii oameni. De ex. unuia cu psihic labil poate ca nu-i folosesc carti despre nebunie.

    5. Cred ca faptul ca citesc carti m-a ajutat sa ma exprim mai usor, sa imi organizez mai bine ideile si sa imi mentin neuronii in functiune (cu efecte benefice asupra carierei, bineinteles).

    7+8+9 Cum vrea fiecare, e timpul lui 🙂

    10. Eu cred ca da. Si o spun din experienta personala – cunosc oameni cu acel statut social (OK – vanzatori la cofetarie, nu de paine, dar parca tot aia e) care citesc si care sunt castigati din asta. Macar pentru ca devin mai atenti la viata lor interioara.

    Alte consideratii: cred ca suna cam scolaresc ce-am scris mai sus, dar asta e. Mi se pare cam ciudat in schimb sa intrebi chestiile astea – pentru mine e destul de clar ca daca nu citesti riscul e foarte mare sa fii agramat, incult si insensibil la idei ca bunatatea, valoarea si asa mai departe. Valorile fundamentale se pot invata si la biserica, dar si acolo popa citeste dintr-o carte.

  2. ma scuzati ca nu sint de acord, dar stiati deja asta, asa ca n-o sa fie nici un soc, nu? :)))))
    dumneavoastra n-ati cunoscut analfabeti si, deci, inculti de o mie de ori mai rezonabili decit… cine sa zic eu? adrian paunescu? cv tudor? stan laptop? si inca o mie opt sute saispe virgula trei intelectuali extrem de cititi pentru care bunatatea, valoarea samd nu inseamna decit bla-bla?
    eu nu stiu nici o biblioteca, necum vreo carte, care sa faca dintr-un ticalos altceva decit e.

    a, si sa stiti ca si exercitiile fizice sint importante. oxigeneaza creierul si, astfel, oamenii devin mai sensibili la idei ca bunatatea, valoarea… 😛

    de asemenea, importanta e o nutritie bogata in vitamine, minerale si proteine, echilibrata caloric. 😀

    gata, nu mai zic.

  3. Expozitia de clisee 2009 risca sa iasa de aici 🙂 (si ale mele si ale tale, vic)

    Despre sport si potol – that was my point, yes.

    Cred ca o carte il poate ajuta in schimb pe un ticalos sa isi dea seama ca e ticalos si pe unul OK sa isi dea seama ca e OK. Sper ca e clar, mi-e cam lene sa elaborez (coduri de legi, instructiuni despre viata, the knowledge thereof -> valoarea unei fapte e stabilita de societate).

    In rest – poate gasim vreun articol mai vechi de-al lui Plesu 🙂

  4. va complicati. vanzatorul are folos din citit pt ca isi dezvolta vocabularul deci vorbeste frumos si corect, invata sa se concentreze asupra unor lucruri mai complicate si sa gandeasca, cunoaste mai multe despre lume. rezulta un vanzator care vorbeste coerent si nu zice „biscuiti? este!” si care nu va injura dupa ce plecati ca sunteti intelectuali cu nasul pe sus.

  5. @adinab
    Ei, uite că are rost să întrebăm, că sunt păreri şi păreri, dovadă vic.
    Altminteri şi în cazul meu lectura e modul favorit de petrecere a timpului. Nici n-am avut televizor ani de zile, până a venit tata odată în vizită, i s-a părut că e prea linişte la mine în casă şi mi-a cumpărat un televizor sport.Uneori îi şi dau drumul dar din păcate documentarele alea de pe National Geographic şi Animal Planet au tendinţa să se cam repete. În schimb, mai văd filme la laptop.

    @vic
    Chiar înainte să intri tu pe blog mă gândeam la Elisabeta Rizea, ca exemplu de om care n-a avut nevoie de cărţi ca să fie cum a fost. Pe de altă parte, inculţii extraordinari pe care i-ai cunoscut tu crezi că ar fi avut ceva de pierdut dacă ar fi avut carte sau dacă ar fi citit? De unde ştii ce ar fi putut să facă sau cum ar fi putut să fie dacă ar fi citit?

    Sport, daaa, aici sunt nemaipomenit de foarte de acord cu tine că e important să faci sport, păcat că oricât de hotărât mi-aş zice că trebuie să fac mişcare, tot acasă cu o carte în poală ajung. Normal că sunt importante, că un om sănătos poate trăi mai mult şi deci are mai mult timp de citit!
    Dar, ca să recurg la argumentul tău, nici eu n-am pomenit de un exerciţiu sau de un grup de exerciţii sportive care să facă un ticălos să devină bun. Ba nici măcar de un exerciţiu sau disciplină sportivă care să vindece un om pe moarte. Atunci am dreptul să trag concluzia că sportul nu e important, cum ai spus tu despre lectură?
    Şi dacă sportul îţi asigură un corp sănătos, şi deci e important, de ce nu ar fi importantă şi lectura, care îşi asigură o minte alertă, ceea ce încetineşte procesul de ramolisment al creierului? E mai important să ai un corp zdravăn decât o minte limpede? Eu cred că e important să le ai pe amândouă (la naiba, tre să mă apuc de sport!!! Au! stai aşa! da de unde am ajuns eu la concluzia că am mintea limpede?!).

  6. @pingus
    Ei, cam asta zisesem şi eu pe blogul unde a pornit discuţia, pe ideea că vânzătorii de pâine nu ar pierde nimci dacă ar citi o carte, că poate le-ar face plăcere şi poate le-ar fi util,poate i-ar ajuta să ia lucrurile mai în uşor şi să se mai destindă şi poate asta i-ar face să fie mai puţin acri măcar câteva zile în relaţiile cu clienţii.
    Mi s-au adus următoarele contraargumente:
    – că vânzătorii de pâine au o viaţă grea şi că dacă aş face o săptămână ce fac ei nici eu nu aş mai avea chef de citit.
    – că nu pot eu să spun unui om amărât să citească un roman uşurel că l-ar ajuta;
    – că el singur hotărâşte ce l-ar putea ajuta. (Eu nu hotărâsem nimic, doar îmi dădusem cu părerea că nu le-ar strica, era o părere, nu o ordonanţă de urgenţă).
    Mă rog, ăsta e rezumatul elegant al discuţiei, care a fost mult mai încinsă.
    Ca urmare, întreb şi eu mai multă lume, din curiozitate, ca să văd ce cred şi alţii despre problemă, că, uite, nu e aşa de simplă.

  7. @dreamingjewel – Eu sunt de acord cu tine si cu pingus 🙂

    Despre contraargumentele acelea: bine ca au timp si chef sa se uite la prostii la TV. Si nu cred ca e chestie de chef, e chestie de obisnuinta. Bunicii mei lucrau de dimineata pana seara (la magazin si fabrica si apoi in gradina si prin ograda) si seara citeau.

    Nici eu n-am zis ca e musai sa citeasca, am zis ca le-ar face bine. Mai ies si ei din ale lor (daca tot sunt necajiti), macar pentru asta si e OK sa citesti.

  8. cred ca este important sa citesti mai mult la o anumita varsta, adica cat mai esti inca la scoala/liceu si mai cred ca indiferent ce ai citi tot te va ajuta sa te formezi ca personalitate.acum nu cred nici eu ca lectura te face mai bun sau mai rau, si nici nu va schimba ceva ce este deja acolo, si oricum as vrea sa vad si eu ca smecherii pun mina pe o carte, macar in librarii ca sa pot sa zic ca da, e pe drumul cel bun.sau oare puscariasii, cati dintre ei citesc ceva, nu stiu daca le este permis sa aiba acces la carti, insa cred ca putem estima cati dintre ei Joaca carti.
    cred ca daca ai gena in singe probabil ca totul e in zadar.
    eu citesc in primul rand pentru ca/mi place, pentru ca reusesc sa ma scufund intr-o lume in care pot sa uit pentru ceva timp de framantarile si dorintele personale. cred ca dupa ce ai adunat o suficienta experienta de viata o carte nu te poate schimba, doar daca esti tu ca om predispus la schimbari, iti poate doar imbogati experienta de viata prin includerea ta in anumite situatii prin care altfel, probabil nu ai putea trece.
    nu stiu ce viata grea are un vanzator ce doar vinde paine, primeste bani, da pinea, efort minim, relatie cu clientii minima, nu primeste marfa inapoi sa o repare, sa anunte clientii prin telefon…si va garantez eu ca sunt slujbe mult mai stresante si mai obositoare. bine era doar un exemplu, insa uneori romanul e bun la gasit scuze. daca spuneai de unu angajat la primarie care sapa santuri sa avem noi apa sau eu stiu ce altceva atunci da, acea persoana sigur nu o sa mai aiba chef de nimic,asta daca munceste cum trebuie…
    da, imi iubesc cartile si as prefera in caz de ceva sa renunt la mobila si tot ce e in jur sa pot salva din ele, insa imi vine greu sa cred ca as reusi cumva.

    carti bune/carti rele…poate pentru cineva brown e o carte buna, nu stiu cat putem judeca oamenii care citesc asa ceva, eu as zice ca e bine sa citeasca orice, pentru ca e un mod alternativ de destindere, pentru ca uneori simt nevoia sa iei o pauza de la mizeriile din jur, etc. eu vad cartea ca un instrument care ma ajuta sa-mi pun intrebari, sa explorez alternative posibile, sa ma bucur de unele imagini la care nu am cum sa ajung never ever.

  9. pasajul urmator o sa sune „ca la scoala”:
    e important sa citesti pentru ca:
    1. iti dezvoli un vocabular si nu ti se inoada limba si nu te vei limita doar la cool, grozav, naspa, wow, bestial… vei putea lega mai mult de doua cuvinte pentru a-ti expune aprecierea, argumentarea sau ce o fi.
    2. iti dezvolti imaginatia. creierul tau lucreaza, incercand sa dezvolte in imagini ceea ce tu vezi litere, astfel transformi cuvintele in lucruri, obiecte, persoane, faci transferul de la semn si simbol, la obiectul denotat sau conotat
    3. mai afli ce parere au si altii despre lumea asta sau despre moarte si viata, despre familie, copii, paduchi, caini, cladiri, porci si hamsteri, copaci, spiridusi, pietre, cer, luna si vulcani (iti formezi o cultura generala)

    e suficient? de ce sa citesti? de asta!

  10. Banuiam si asteptam insemnarea asta. Hai sa incerc sa raspund si eu:
    1. Nu stiu daca este important sa citesti. Imi place sa cred ca da, dar nu pot restrange toata lumea la mine. Cert este ca intrebarea daca e important sau nu sa citesti nu se poate pune decat cuiva care a trecut cel putin pe treapta a treia a piramidei lui Maslow. Odata ce ti-ai indeplinit nevoile primare (acoperis, hrana etc), ai o perspectiva de a ti le indeplini in continuare (ai o slujba stabila sau un venit stabil), traiesti intr-o situatie familiala/sociala buna (nu ai un tata betiv care-o bate pe ma-ta si pe sor-ta cand vine acasa, nu ai o nevasta insuportabila, nu ai un barbat cretin) si faci toate lucrurile care trebuie facute – spalat, mancat, curatenie, whatever – si-ti mai ramane si niste timp liber, atunci da, abia atunci te poti intreba ce poti face cu el.
    De ce mie se pare mie important sa citesti: 1. pentru ca o carte buna, sau, ma rog, o carte pe gustul tau, te poate face fericit. E o sansa sa traiesti mai frumos in lumea asta plina de rahaturi. 2. pentru ca ai o sansa mai mare decat cei care nu citesc sa realizezi ca trebuie sa-ti gasesti un sens in viata, un inteles; atentie, nu spun ca sunt cartile cele care ti-l ofera! deloc! ci spun ca, citind, ai sansa SA-TI PUI PROBLEMA; si, astfel, sa nu traiesti la un nivel pe care eu (snoaba, elitista) il consider primar; 3. citind, eu am ajuns sa-mi pun problema umanitatii mele, am inceput sa ma intreb ce ma defineste pe mine ca om si ce eforturi trebuie sa fac pentru a merita acest nume;
    2. Cred ca la prima parte a intrebarii am raspuns mai sus. Ce este mai important decat sa citesti (intelegandu-se de aici ca mai putin importante sunt toate celelalte); mai important decat sa citesti este sa iubesti si sa daruiesti caldura, dragoste, bunatate, ajutor, deschidere, celor din jurul tau; sa nu faci niciodata rau decat pentru a-ti apara viata si integritatea ta, a celor pe care-i iubesti si a celor care sunt intr-o situatie dezavantajata fata de atacator; sa-ti respecti parintii, daca nu au fost total denaturati, si sa-i ajuti in absolut toate situatiile; sa-ti iubesti copiii si sa-i educi asa cum ti-ar fi placut tie sa fii iubit si educat de ai tai, cat de bine te pricepi; sa nu fii niciodata prea ocupat sau prea obosit pentru asta; pentru mine, cititul vine dupa; pentru majoritatea oamenilor, cred ca vine dupa mult mai multe lucruri. Atentie, nu sunt credincioasa, ci atee…
    3. Sunt ferm convinsa ca o carte nu poate face rau nimanui, in principiu. Exista insa exceptii de tonti sau de dezechilibrati care o iau razna datorita unor carti (vezi Biblia, cel mai bun exemplu).
    4. Am raspuns ce este important pentru mine la 1 si 2 – pe scurt: sa iubesc si sa fiu aproape de oamenii pe care-i iubesc. Sa nu fac rau.
    5. Pe mine lectura m-a format si m-a definit ca om, alaturi de educatie pe care am primit-o de acasa. Sunt vesnic recunoascatoare cartilor:)
    6. Nu, in conditii extreme nu cred ca m-as gandi niciodata la carti, m-as gandi la oameni.
    7. Abia aici este loc de speculatii, ce inseamna bun, ce inseamna prost? Mie Biblia mi se pare, in mare parte, o carte foarte proasta. Coranul si mai si, e ilizibil. Sandra Brown? Eu cred ca pentru o gospodina romanca batuta de barbatu’ betiv iesit din sut, ignorata de copiii analfabeti si obraznici, cicalita de soacra si parinti limitati, Sandra Brown poate fi o oaza de liniste si bucurie. Este foarte greu sa faci o distinctie. Nu, nu trebuie sa citim doar carti ‘bune’, fiindca nu cunosc pe nimeni suficient de destept, de bun, de frumos ca om, care sa poata face diferenta. Iar de parerea majoritatii ma doare si m-a durut intotdeauna in cot in materie de literatura.
    8. Greu de raspuns, poate nici n-am sti ce ne intereseaza fara sa trecem macar prin cativa scriitori ‘mari’. In principiu as tinde, totusi, spre a citi ceea ce ne-ar placea, ne-ar face fericiti. Problema este ca nu prea ai repere fara sa treci printr-o suita de opere literare.
    9. Nu e important nimic, aici chiar ca mi se pare ca tine de personalitatea fiecaruia.
    10. Da
    11. Da

    Scuze de commen-ul interminabil!

  11. 1. Ca întotdeauna, depinde. Cititul nu e un scop în sine. Nu văd nici o diferenţă între a citi Sandra Brown şi a te uita la Tânăr şi Neliniştit la TV. E important să citeşti cărţi bune. Da, asta e extrem de important. Pentru că înveţi din ele, pentru că ţi se destupă mintea, pentru că înveţi să te exprimi într-o manieră coerentă… Ce anume înveţi din ele depinde de ce anume citeşti. Una înveţi din „Curs de metafizică” a lui Nae Ionescu, şi altceva înveţi din „Creanga de aur” a lui Sadoveanu. Şi nu e vorba doar de învăţat, ci şi de o petrecere a timpului liber. Îţi poţi petrece timpul liber ascultând ultimul album al lui Guţă sau ascultând Stabat Mater a lui Pergolesi, la fel cum îl poţi petrece citind despre bubulii lui Pavel Coruţ sau citind „I, Robot” a lui Asimov. În ambele situatii, cazul doi e de preferat din motive evidente.

    2. Este important pentru mine, după cum spuneam, cititul nu e un scop în sine, nu citesc dintr-un motiv mai presus de puterile mele de înţelegere. Nu prea am timp în ultima vreme să mai citesc pe cât de des aş vrea să citesc. În mod sigur există chestii mai importante decât cititul, pentru că nu pot spune „la naiba cu serviciul pe ziua de azi, nu mă duc nicăieri, stau în casă şi citesc”, la fel cum există în mod evident si chestii mai puţin importante decât cititul.

    3. La fel cum o sămânţă aruncată pe un teren arid nu rodeşte, la fel şi o carte se va lovi de zidul capului sec şi va ricoşa. Cititul nu e pentru fiecare. Există o vârstă critică la care se formează gustul omului pentru citit, pentru muzică bună, şi i se destupă cumva mintea, dacă trece de perioada asta rămânând cu capul sec, din varii motive, aşa va rămâne, degeaba îi mai dai să mai citească.

    4. Ce e important pentru mine? Greu de răspuns, sistemul de valori se reaşează după cum te loveşte soarta :)) Aş zice că e importantă sănătatea mea şi a familiei mele, asta pe primul loc. Sunt importanţi prietenii. E important să am tărie de caracter şi să nu mă îndoi sub loviturile sorţii. E important să am caracter, să am verticalitate, şi să mă pot uita în oglindă fără să roşesc. E important să am motive să zâmbesc.

    5. Lectura m-a făcut o mare parte din ce sunt acum. Felul în care gândesc, în care privesc lucrurile, în care mă raportez la ceilalţi, în care interpretez lucrurile, mi-au apărut din citit. Asta mai mult din cărţile să le zic de filozofie (deşi sună pompos). Celor de beletristică le datorez felul coerent în care mă pot exprima, că îmi pot duce o idee de la început până la sfârşit fără ăăă-uri şi fără deci-uri. Şi dacă mă gândesc oi mai găsi şi altele, dar cele zise până acu sunt probabil cele mai importante.

    6. E greu de răspuns aici. N-aş face sacrificii să-mi salvez cărţile pentru că nu pun preţ pe hârtia tipărită. Cartea e formată din două părţi: un maldăr de hârtii zmângălite de cerneală, şi informaţia conţinută. De prima parte mă pot lepăda oricând, pentru că partea a doua poate fi reobţinută uşor (mă bate un gând de câteva luni să-mi iau un ebook reader, ăstea noi sunt relativ ok, iar pe un card de capacitate mare aş putea stoca echivalentul unei bibliotecii judeţene). Sacrificii să citesc? Citesc dacă am timp şi chef. Dacă nu am timp, asta e.

    7. Are sens PENTRU MINE să citesc numai cărţi bune, pentru că viaţa e scurtă, timpul e preţios şi e păcat să-ţi baţi joc de ele. Dar asta e o alegere personală. Dacă cineva citeşte Sandra Brown, şi îi face plăcere, n-are decât să citească Sandra Brown, omul face o activate care lui i se pare plăcută, şi îi omoară plictiseala (sau îl ajută să evadeze din prezentul care poate nu-i face plăcere). De ce o gospodină să fie condamnată să se gândească non stop la ce găteşte, dacă soţul mai are cămăşi curate, câţi bani mai sunt în casă, ce mai trebuie cumpărat, ce note are ăla micu la şcoală, şi cum să facă la serviciu să mai ia o primă ceva? Mintea nu poate fi ţinută în priză mereu, şi poţi evada din realitate inclusiv citind Sandra Brown, sau uitându-te la o telenovelă. Totul scalat la gusturile şi capacitatea intelectuală a fiecăruia.

    8. Asta îmi aduce aminte de ceea ce spunea Nae Ionescu, că nu e important să citeşti toţi filozofii, ci doar pe cei cu care rezonezi. Pentru că tu nu înveţi nimic de la ei, ci doar te regăseşti în ei, cauţi sufletul ăla pereche, afinităţile elective. Cred că se aplică şi aici: n-are sens să strângi din dinţi citind o chestie care în mod evident nu-ţi place, la fel cum n-are sens să asculţi o melodie care nu-ţi place. Ai face asta ca să ce, să te poţi lăuda că l-ai citit? Ce relevanţă ar avea? Dacă citeşti cu plăcere ceva, citeşte. Dacă nu, lasă pentru alţii.

    9. Răspunsul de aici va fi în spiritul celui anterior. O lăsăm baltă.

    10. Am răspuns deja la întrebarea asta când am răspuns la 3. Are sens să citească dacă sunt pregătiţi să citească. Poate unii chiar citesc. Dacă sunt posesori de capete seci, nu că e inutil să citească, dar sunt chiar incapabili să citească. Organul care nu e folosit normal involuează. Creierul lor nu mai e capabil să proceseze aşa ceva.

    11. Literatura şi-a tras seva pentru marile ei poveşti şi modele din mitologie, din mituri care sunt adânc zgâriate în creierul nostru, fără să fim conştienţi, probabil genetic, venite din religiile obscure venerate mii de ani de strămoşii noştri, şi care te ghidează în comportament fără să conştientizezi. Cum astea ne influenţează comportamentul, inclusiv marile poveşti şi modele din literatură poţi spune că ne influenţează. Dar nu le-aş pune pe ele la cauză, ci pe cele din care şi-a tras seva literatura. O interpretare foarte personală şi discutabilă, sunt conştient de asta 🙂

    Şi aşa se termină cel mai lung comentariu al meu pe un blog, ever.

  12. @ adinab
    Ca să fiu eu avocatul diavolului, aş putea spune că teveul şi mai ales emisiunile de divertisment sau telenovelele nu implică acelaşi efort ca o carte; doar stai pe canapea şi îţi trec prin faţa ochilor nişte chestii pe care nu tre să le procesezi foarte tare.

    @kyo
    Cred că şi eu aş renunţa la mobilă pentru cărţi şi probabil şi la mâncare – evident,nu de tot. Ei, dacă aş avea de ales între pisici şi cărţi atunci ar fi dificil.
    Redevenind serioasă, aş zice că datele ecuaţiei se schimbă simţitor dacă, pe lângă tine, mai ai pe cineva în grijă. Adică probabil că mie m-aş impune nişte privaţiuni pe care nu le-aş impune cuiva la care aş ţine.

    @M
    Nu-i deloc ca la şcoală, e corect şi la obiect!

  13. @capricornk 13
    Thank you, lady! Ai răspuns după inima mea în general. Şi mi-ai pus o problemă care merită un topic separat dar o să discutăm despre asta când şi dacă mă decid să îl deschid.

    @inbalarii
    Ştiu că eşti adeptul postărilor scurte aşa că mulţumesc pentru timpul şi seriozitatea acordate. Eu sunt de părere că este util să citeşti şi cărţi care nu îţi plac şi care nu te reflectă. Cum altfel ai să ai şansa să înţelegi ceva în plus faţă de ceea ce ştii, dacă te mulţumeşti să te lustruieşti pe tine însuţi în loc să încerci să te uiţi la ceva nou? Plus că o carte sau un autor care nu ţi-a plăcut la un moment dat poate să îţi placă foarte tare peste câţiva ani. În adolescenţă, Balzac mi s-a părut o plicticoşenie. Să-ţi zic că azi este unul dintre favoriţii mei?
    Mişto teoria aia circulară de la punctul 11!

    @aspoiu
    Hihihi. Ar trebui să pună avertismente, ca pe pachetele de ţigări, nu?

  14. 1.E poate important – ca cititul sa ajunga pentru tine,individul x,important.Se cheama atunci ca „ai ” cu adevarat ceva( si cat de putine sunt lucrurile pe care in fond le posedam…)E in plus una din chestiile pe care nu le mai poti pierde,si care ….da,te fac fericit,viu,te transforma( iata miracolul),te sustin.Pentru ca oricat ati nega cu totii,voi, cititorii autentici ,dependentii de lectura – cititul e intotdeauna terapie !
    2.Pentru mine e important sa citesc.Pentru ca citind – ma simt bine( infioratoare banalitate,nu? dar o stiti !)Ce e mai important decat cititul ? Evident multe – in principiu viata,cu resepectul si incantarea pe care o datoram fiecarei clipe).E iar important sa nu ne imaginam,noi ce citim ca am fi mai importanti decat altii.Doar daca cititul , nu ne face mai umani ,macar uneori…
    Multe lucrurri sunt de asemenea mai putin importante decat a citi : depinde de context.de subiect,de o groaza de variabile.
    3.Da, cred ca o carte face doar bine oricui.Mi-e greu sa-mi imaginez ipostaze „daunatoare” ,de-aceea nu am inteles niciodata chestia cu „n-ai inca voie sa citesti asta!”.Apropo: cele vreo doua carti ce mi-au fost interzise la lectura( pe motive de varsta) au constituit delicioase lecturi ilicite.
    4. Ce e important pentru mine : sa traiesc cu bucurie si recunostiinta.Ma stradui.
    5.Dupa fiecare carte sunt mereu ,putin, alt om.
    6.Nu stiu,sunt legata de cartile mele care imi dau un foarte pregnant confort psihic,senzatia de securitate.Nu vreau sa-mi imaginez situatii in care ar trebui sa le salvez.
    7.Fiecare cititor citeste fix cartile pentru care este „apt”.Principiul rezonantei,al compatibilitatii. Cresti si devine altul odata cu ele,cartile – in mod normal gustul evolueaza ,se plieaza pe noul tip de scriitura.Avem autori preferati care ne definesc ca cititori, dar si „descoperirile” sunt in aceeasi masura ,sau poate in mai mare relevante pentru stofa noastra de lectori.
    Nu, nu e nimic de condamnat la cineva care citeste Sandra Brawn.Legitimitatea emotiei este aceeasi ca si la omul care citeste pe Aristotel.
    8.E important sa citim cam ce simtim ca ne atrage.Dar si sa incercam a provoca , a cultiva o varietate relativ ampla a acestor nevoi,deopotriva intelectuale si afective.
    9. Nu stiu: poate un oarece efort de continuare nu strica: sau incercarea de a schimba „perspectiva ” ,cartile care-ti opun rezistenta pot oferi pana la urma „recompense” surprinzatoare.Dar totul are o limita!
    10.Poate le-ar face bine,da’ nu in mod decisiv.
    11.Da,in opinia mea – categoric da si suntem cu totii mult mai putin constienti decat credem de asta.

  15. @sabina
    Apropo de „nu ai voie să citeşti asta încă, îmi aduc aminte cum m-a găsit pe mine mama, la 12 ani, citind „Memoriile lui Casanova” pe care le luasem, cu nevinovăţie, din bibliotecă…

    @earthwalker
    Păi chiar mă gândesc să îi fac o statuie în curtea blogului dar nu mă pot decide dacă să o fac cu corniţe sau fără… 🙂

  16. dreamingjewel,la tine interdictia avea o noima sa zicem; ai citit Casanova clandestin sau ai avut de asteptat sa poti relua lectura? daca lectura a fost intrerupta nu te chinuia curiozitatea? mie tot pe la 12 ani mi s-a interzis „Ultimul pahar”( roman politist din colectia „Enigma”) si „Elevul Dima dintr-a saptea”/Drumes.In schimb nu s-a comentat nimic la „Anna Karenina”.E adevarat ,karenina era poate singura carte adevarata din cele 3,dar si singura putin „periculoasa ” pentru mintea mea de atunci.Nici in ziua de azi n-am priceput ce a avut tata cu bietul Drumes.Iata un alt topic dragut: cum va raportati acum la cartile candva interzise?era gestul indreptatit?ati mai interzice azi aceste carti copiilor vostri?

  17. Ei, nu, a fost simplu. Mama mi-a zis că nu e potrivită pentru vârsta mea şi, de bună-credinţă, şi-a văzut de ale ei. Eu am zis da şi am continuat să citesc cartea, că doar era vacanţa de vară şi ai mei erau la serviciu până la patru, nu? Iar după-amiaza citeam altceva. A fost singura carte pe care mi-a interzis-o.
    Între noi fie vorba, eram atât de inocentă că nu m-a impresionat prea tare şi pot să spun cu mâna pe inimă că n-a avut nicio influenţă asupra mea. Sunt, până şi în ziua de azi, influenţată de romanele de capă şi spadă şi de felul în care prezentau iubirea romantică, am şi scris pe undeva pe blog despre asta, dar bietul Casanova m-a lăsat rece. Mi se părea cam neserios, aşa…
    Bună ideea cu cărţile interzise! Se reţine. Deocamdată să vedem dacă se mai implică sau nu cineva în discuţia de faţă.

  18. @dreamingjewel – Apropo de teveu vs carti: cred ca e vorba de obisnuinta, pentru mine e un efort mai mare sa urmaresc emisuni la TV decat sa citesc carti (habar n-am cine sunt multi din oamenii aia sau de ce sunt atat de interesanti 🙂 ). Presupun ca e greu sa te apuci de citit dupa o oarecare varsta, daca nu ti-ai facut un obicei din asta cat erai copil/tanar.

    Apropo de carti interzise: imi place tema 🙂

    1. Ei, acuma nu ştiu ce să spun, probabil că nu e la fel de uşor ca în copilărie dar unde e dezvăţ poate fi şi învăţ. Ei, exagerez niţel.
      Am reţinut ideea cu cărţile interzise, o scot pe piaţă pe la sfârşitul săptămânii probabil, să se odihnească lumea după discuţia asta.

  19. 1.doar atat timp cat stii ca esti si mai important ce anume citesti.

    2.nu e important la nivelul valoarilor absolute. daca citesti ce trebuie deja stii ca cei care au citit ce nu trebuie detin monopolul asupra respectivelor valori.
    – sa experimentezi este mai important decat sa citesti
    – sa vezi filmul a ceea ce ai citit.

    3.unora le-ar face rau. nu ar intelege, m-ar ruga sa le explic, m-as plictisi, mi-ar face rau.

    4.este important sa mi se spuna cand o dau in balarii.

    5.sunt aceasi persoana indiferent ce am citit, altele m-au influentat.

    6.indirent de situatia asta ipotetico-extrema, cartile ca si filmele sau amintirile, le las in seama memoriei ce inca ma sustine.

    7.mereu credem ca citim numai carti bune, ca altfel nu ne-am mai apuca de ele. lecturile anoste sunt de preferat doar unui dialog in aceeasi nota.

    8.doar ceea ce cred ca m-ar interesa citesc. nu suport o carte laudata de catre o anumita ghilda si atat.

    9.daca nu imi place cum incepe, nu imi place ca am inceput-o, nu o mai pastrez, nu mai citesc nimic de acel autor/e.

    10. pe principiul intrebarii de la punctul 8. le-ar face bine atat timp cat vor sa o faca, altfel o sa fie coada si mai lunga lunea la alimentara, ca te iei cu ei la facut review-uri.

    11. valorile dupa care traim (sau incercam sa o facem) au la baza doar legi. literatura de-a lungul timpului doar a incercat sa le interpreteze in asa fel incat sa para defapt simulente.

  20. Ce cool ar fi să te iei cu vânzătorul la făcut review-uri!!! „Şunculiţa e proaspătă”, „Da, şi Tolstoi a fost mişto”. Ha-ha!
    Când ne apucăm de citit credem că citim o carte bună. Dacă măcar am înţeles că e proastă şi de ce e proastă eu zic că tot am făcut un progres. Pe de altă parte, apropo de punctul 9, e oare corect să condamni un autor după o singură carte? Dacă ai început să îl citeşti pornind tocmai de la cartea sa cea mai puţin interesantă? şi el de fapt ar fi pe gustul tău, numai să îl fi început cu altceva?
    În altă ordine de idei, sunt de acord că este important să experimentezi lucruri noi.Eşti până acum singurul care a menţionat asta ca lucru important.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.