Leapşa de la ipo, la care răspund cu întârziere.

1. Cât de departe eşti de copilărie?

Ei, na! Tuturor de place să răspundem că nuuuu, nu suntem departe, nuuu, noi ne-am păstrat spiritul tânăr. Şi poate aşa o fi, dar atunci unde sunteţi şi de ce văd eu atâţia oameni încruntaţi pe stradă?

peterpanÎntr-un fel, sigur, nici eu nu sunt adultul care spune buletinul meu că aş fi sau ar trebui să fiu. Sunt în continuare gata să explorez tot felul de lucruri noi, sunt dispusă să îmi dau peste cap tot programul ca să fac loc în el oricărei chestii neprevăzute, care presupune abolirea rutinei, îmi pun tot felul de întrebări la care alţii de mult au renunţat, încă mă mai amuză să mă plimb prin ploaie, adun melcii de pe drum şi îi pun în iarbă să nu-i calce lumea în picioare şi-mi plac poveştile, chiar dacă acum nu mai e vorba de basme, ci de SF şi fantasy.

Pe de altă parte, deşi vie, curiozitatea mea nu mai este la fel de nesăţioasă ca în copilărie, când absorbea orice ca un burete. A devenit mai selectivă. Sunt foarte departe de copilărie în ceea ce priveşte acel sentiment de siguranţă absolută pe care îl ai numai când eşti copil: senzaţia că eşti invulnerabil, că poţi face orice, numai să vrei, că lumea e un loc vast, plin de surprize minunate la dispoziţia ta. Acum lumea a devenit mai mică, minunile cam rare iar de siguranţă nici nu poate fi vorba, iar când îmi amintesc de toate astea şi de felul cum mă făceau să mă simt mi se pare că am fost alungată din paradis.

2. Mai ai prieteni din copilărie?

Nu. Dezavantajul când pleci din oraşul unde te-ai născut este exact ăsta, că îţi pierzi prietenii din copilărie. Pe de altă parte, uitându-mă la traseul pe care l-au avut în viaţă prietenele de atunci realizez că, probabil, tot nu aş fi rămas în relaţii foarte strânse decât cu una dintre ele, pentru că am evoluat diferit şi lucrurile care ne deosebesc s-au dovedit a fi mai multe decât cele pe care le aveam în comun.

3. Care sunt cele mai frumoase momente ale copilăriei tale?

– O vacanţă de iarnă, în 85, în care a nins teribil şi în care ne-am jucat în zăpadă construind cazemate şi făcând, chipurile, patinaj artistic. (Imaginaţi-vă Cenuşăreasa la minus câte grade or fi fost, cu cizme şi şosete flauşate. Până îşi pierdea Cenuşăreasa pantoful, nu doar că trecea miezul nopţii dar se făcea şi dimineaţă).

– O seară de solstiţiu de vară, în care ne-am jucat pe afară până după ora zece seara, pentru că era cea mai lungă zi a anului, nu? şi în care nici eforturile reunite ale tuturor părinţilor noştri nu au reuşit să ne bage în casă mai devreme.

– O zi de primăvară – tot într-o vacanţă – în care am fugit în parcul oraşului cu alţi colegi de şcoală, am intrat în pădure şi ne-am jucat vreo câteva ore într-o deplină singurătate, născocind tot felul de poveşti fantastice.

– Un joc pe care îl inventasem la un moment dat şi în cadrul căruia ne plimbam în jurul blocului evitând să călcăm pe crăpăturile dintre dale, pentru că erau de fapt cozi de tigri şi lei adormiţi, care păzeau palatul. (Fireşte că la un moment dat cineva călca „din greşeală” pe cozile leilor şi o luam toţi la fugă).

– Spectacolele costumate pe care noi, copiii, le dădeam pentru vecini.

– Perioada în care s-au făcut lucrări pentru lărgirea străzii şi noi ne fugăream prin şanţurile săpate şi prin chestiile alea de beton care urmau să alcătuiască fundamentele pentru conducte.

4. Câte vise de copil ţi-au fost îndeplinite?

Dacă ne referim la dorinţele de genul „vreau jucăria aia” absolut toate. Dacă ne referim la chestii de genul „vreau să fiu…”, nu prea multe dar nu aveam vise despre viitor atunci, aveam mai mult vise despre prezent sau, mai bine zis, vise de evadare din prezent. Eram un copil care visa mai tot timpul cu ochii deschişi.  Aş putea spune că, la modul general mi-am îndeplinit visul de a putea face ce îmi trece prin cap fără să dau socoteală nimănui.

A, am totuşi un vis din copilărie la care nu am renunţat încă ba chiar încerc să îl îndeplinesc dar tocmai de aia nu zic despre ce este vorba…

Leapşa merge cu adresă la motaneş şi capricorn şi la oricine vrea să îşi reamintească de copilărie.

Anunțuri