Scrise pe marginea paginii

Leapşa sandwich

În sensul că am încasat-o din două direcţii, adică sandvişul sunt eu. OK, să-i dăm drumul!

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

Vreau să precizez din pornire că eu una am reale dificultăţi în a desemna o carte care să fie cea mai, singura de luat pe o insulă pustie (de ce dracu ai lua doar o carte pe o insulă pustie, oricum?!) etcetcşamd. Sunt atâtea cărţi mişto în atâtea feluri diferite încât chiar e greu să faci o selecţie. Ca să încerc un răspuns totuşi, cea mai bună carte citită de mine este fie „Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski, fie „Absalom!Absalom!” de Faulkner fie „Cartea de la San Michele” de Axel Munthe.

2. Ai făcut cadou cărţi?
Da, e genul de bine pe care îl fac cu de-a sila. Pur şi simplu ştiu cam ce cărţi le-ar plăcea cunoscuţilor mei să citească şi atunci nu rezist şi le fac lipeala cu autorul.

3. Care este viitorul literaturii?

Atâta timp cât oamenii vor simţi nevoia să îşi spună poveşti va exista şi literatură.

4. În ce limbi ai citit cărţi?

Română, engleză şi franceză (în franceză mai demultişor, e drept, şi chiar ar fi cazul să reiau obiceiul).

5. Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?

„Muntele vrăjit” al lui Thomas Mann, „Zgomotul şi furia” lui Faulkner, „Suferinţele tânărului Werther” de Goethe, „Faust” al aceluiaşi.

6. Ce ţară a produs cea mai buna literatură?

Uite, iar problema de la punctul unu. Îmi vine să zic ruşii dar îmi aduc aminte de Balzac şi Dumas şi vreau să zic francezii numai că îmi aduc aminte de Henry James şi Thomas Hardy şi nu ştiu ce să spun:  americanii sau englezii (deşi când mă gândesc la Vonnegut şi Faulkner parcă îmi vine să votez cu americanii) şi până să mă hotărăsc mă gândesc la Saramago şi parcă ar fi portughezii numai că pe urmă îmi trece prin minte că Marquez, Borges, Verissimo şi Cortazar nici măcar nu s-au născut în aceeaşi ţară dar asta e doar o eroare a geografiei şi istoriei. Aşa că ţara care a produs cea mai bună literatură este ţara lui Borges, Marquez, Verissimo şi Cortazar chit că ea nu figurează pe hărţi ca atare.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

Da, mai ales de când am şi blogul despre cărţi.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?

A, chiar nu pot să estimez. Citesc de pe la şapte ani sistematic (am început cu „Cei trei muşchetari” şi „Winnetou”) şi citesc zilnic măcar puţin. Deci până la vârsta respectabilă pe care o am am citit ceva, clar, dar nu m-am gândit niciodată să ţin o contabilitate de soiul ăsta şi nici nu vreau să încerc să aproximez.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

Nu adorm niciodată cu cărţile în braţe dar asta pentru că dorm foarte prost de obicei şi, ca urmare, nu pot adormi cu lumina aprinsă.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

O dependenţă de nevindecat.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

De fapt, cea mai scumpă chestie pe care am cumpărat-o este seria de benzi desenate „Sandman” a lui Neil Gaiman pe care am dat 5 milioane vara trecută. Dar la cât tânjisem după ele nici că mi-a păsat şi oricum era şi ziua mea.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

Cel al cărţii lui Jose Carlos Somoza, „Peştera ideilor”. Sau al „Aripilor porumbiţei” de Henry James. Sau al lui Axel Munthe, în „Cartea de la San Michele” („Murisem şi nu ştiam„).

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?

P-asta n-am priceput-o. Sincer!

14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?

Sunt zeci de mici tuşe, ca la impresionişti, una de ici, două de colo care şi-au adus contribuţia la ceea ce sunt azi în măsură egală ca şi experienţele trăite. Dumas sigur, cu codurile lui despre onoare şi nobleţe. Dostoievski la fel, scriitorul care m-a făcut atentă la complexitatea umană. Ben Okri cu ideile sale despreviaţă şi moarte din romanul „În Arcadia” (altfel o carte nu foarte bine închegată, per ansamblu, dovadă că nu numai cărţile pe care le găseşti bune te pot influenţa).

15. Cât de repede citeşti o carte?

100 sau peste 100 de pagini pe oră în limba română. 200 de pagini pe zi sau puţin peste în engleză. În franceză nu ştiu, nu am mai citit de câţiva ani.

16. Poate literatura să schimbe lumea?

Poate să producă sau să promoveze valori iar acestea contribuie la modelarea lumii.

*

Întrucât până mi-am revenit eu din răceală leapşa a făcut turul blogurilor despre cărţi, nu o dau cuiva anume. Cine vrea să se joace, să o preia, la el pe blog sau, dacă nu are, în spaţiul de dedesubtul acestei postări.

7 gânduri despre „Leapşa sandwich

  1. 100 de pagini pe ora :OEu nu cred ca ajung la cifra asta, dar nu ma plang… din punctul meu de vedere e bine sa si prelungesti placerea lecturii:)(ce sa zic si eu acum:))

    Iti plac benzile desenate in general sau ai fost inebunita doar dupa Sandman-u lui Gaiman? 😀

  2. @ capricornk 13
    Mie mi s-a părut mişto felul în care lua personajul viaţa, deşi nu povesteşte numai lucruri frumoase.

    @kyodnb
    Păi nu citesc cu viteză fiindcă aşa vreau eu. Chiar am încercat să citesc mai încet dar nu reuşesc, ceea ce e frustrant fiindcă, dacă îmi place o carte foarte tare şi o termin repede,îmi pare rău că nu am putut să rămân în lumea ei mai multă vreme. Dacă aş citi mai încet, farmecul ar dura mai mult…

    În general nu prea mă omor cu BD-urile, dar Sandman era o serie după care tânjeam de vreo patru ani. Am găsit-o la Nautilus, unde mă dusesem să cumpăr Steven Erikson. Ca urmare, am dat 6,5 milioane pe BD-uri plus cărţi, ceea ce, chiar şi după standardele mele, este o sumă uriaşă de spart într-o singură zi pe cărţi. (Pe altceva nici nu se pune problema să cheltuiesc atâta).
    Rămân până azi la părerea că adevăratul talent al lui Gaiman se vede în BD-uri şi nu în romane (nu că nu mi-ar fi plăcut şi alea).

  3. ce tie si cu masinile astea de citit! auzi 100 km/ora. Pai eu dupa 10-15 km ma visez in lumea din carte si scade viteza.
    Ti-au iesit analizele bune la ultimul control sau esti ROBOT?

  4. Las că poate îţi trimit nişte dialoguri între personaje, să vezi cam ce fel de idei şi replici conţin BD-urile astea. Eu prima dată am dat peste nişte extrase de-astea pe net şi am fost convinsă că „Sandman” e o carte, iar când am gugălit şi am descoperit că e un BD am crezut mai întâi că e vreo greşeală. (În capul meu BDurile erau cu Pif şi Hercule şi cu tot soiu de eroi cu chiloţii peste pantaloni, deci ceva neinteresant pentru adulţi).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.