Preludiu: La un moment dat, când aveam vreo 12 ani, alegând ceva de citit din biblioteca alor mei, am pus mâna pe „Memoriile lui Casanova”. Alea scrise de el însuşi, evident, nu toată bulshităria scrisă ulterior de frustraţi care, dacă tot n-au făcut atâta sex cât a făcut Casanova, se mulţumesc măcar să povestească la persoana întâi, chipurile în locul lui Casanova, nişte întâmplări care n-au avut loc. Bon. Şi cum citeam eu aşa, vede mama ce citesc. „Ei, zice ea, nu cred că e potrivită pentru vârsta ta”. După care şi-a văzut de ale ei, convinsă că eu, copilul cuminte, nu o să continui să o citesc.

Şi nici nu am continuat. Când era ea de faţă, vreau să zic. Dar fiind vacanţă de vară şi ai mei plecaţi la serviciu până pe la patru, dimineaţa îi dădeam cu Casanova, iar după amiază când erau ei acasă citeam altceva. A fost singura dată când mama mi-a interzis vreo carte. Pot spune cu mâna pe inimă că dl Casanova nu m-a influenţat deloc. Nu m-a făcut curioasă să experimentez ceva, nu m-a făcut să mă dedau la cine ştie ce vicii scandaloase, nu a provocat vreo prematură explozie a sexualităţii mele. De fapt, obiceiul meu de a citi o carte până la capăt dacă tot m-am apucat de ea a fost singurul lucru care m-a făcut să termin lectura. Altminteri, m-a plictisit teribil, pe tip nu l-am găsit fermecător ci iresponsabil,  iar femeile alea mi s-au părut nişte proaste.

Sigur, asta nu înseamnă că ar trebui să le dăm copiilor să citească memoriile lui Casanova. Pe de altă parte, ce ar trebui să le interzicem să citească? Sau nu ar trebui? Pot cărţile, azi, să influenţeze un copil mai mult decât desenele animate, filmele, modelele din show-bussines?

Întrebări:

1. Vi s-a interzis vreodată să citiţi o carte?

2. Dacă da, aţi continuat să o citiţi totuşi şi, în caz afirmativ, ce efect a avut asupra voastră? Retrospectiv privind, credeţi că interdicţia a fost justificată?

3. Aţi interzice copiilor voştri să citească aceste cărţi?

4. Credeţi că există cărţi a căror lectură ar trebui să fie interzisă înainte de o anumită vârstă? (Şi dacă da, care ar fi acestea?)

5. Cum credeţi că e mai bine: să interzici copilului să citească o carte – riscând să o citească pe furiş –  sau să îl laşi să o citească şi să îi explici ce este  greşit – riscând ca totuşi copilul să aprecieze potenţialul comportament greşit mai mult decât explicaţiile tale?

6. Cum credeţi că poate influenţa o carte nepotivită comportamentul unui copil?

7. Ce ar fi de făcut cu cărţile care, fără să fie pornografice, conţin scene explicite de sex – adică o bună parte din romanele moderne – când ai copii? (Să le dai din bibliotecă? Să le ascunzi sub cheie?).

Anunțuri