Cărţi: Pierdut timp, îl declar nul

Întoarceri posibile, întoarceri ratate

Bernhard Schlink Întoarcerea acasă, Polirom 2007

Adevăru-i că mai degrabă aş citi Onetti decât să comentez Schlink dar puţină disciplină n-a omorât pe nimeni, deci nici mie n-are cum să îmi facă rău. „Întoarcerea acasă” este o carte pe care obiectiv o pot aprecia ca fiind bună dar cu care subiectiv, afectiv, nu am făcut priză deloc. Este povestea unui om care este practic absent din propria viaţă, care nu reuşeşte să se implice în nimic (şi cum el este şi povestitorul, probabil că de aia nu m-a prins cartea). Este povestea unor întoarceri, unele reuşite, altele nu: întoarcerea soldaţilor germani acasă după al doilea război mondial (care ar trebui scris cu litere mici pentru că a fost o porcărie), întoarcerea Germaniei comuniste în corpul RFG, întoarcerea unui bărbat la iubită, întoarcerea unui om la sine. Este, de asemenea, o subtilă dezbatere vizând poziţia omului faţă de prezenţa răului în lume (o temă omniprezentă la Schlink): răul trebuie ignorat, combătut sau folosit pentru scopuri nobile?

Ca şi celelalte romane ale lui Schlink*, şi „Întoarcerea acasă” ne vorbeşte despre o căutare şi despre un secret. De data aceasta, Peter, născut imediat după război, citeşte un fragment dintr-un roman care povesteşte întoarcerea acasă a unui soldat german. Numai că romanului, dintr-o colecţie ieftină, de aventuri, îi lipseşte finalul. Soldatul ajunge acasă numai pentru a îşi găsi soţia căsătorită cu alt bărbat, iar copilul său are o soră vitregă: ce va face nu se ştie, paginile lipsesc. Pornit iniţial să afle cum se termină povestea, Peter se trezeşte că demersul se transformă într-o căutare a propriului său tată, despre care el ştie doar că a căzut în război. Această căutare – pe care Peter o lasă şi o reia numai îmbrâncit de întâmplare, la fel cum face cu toate lucrurile din viaţa sa, fie că este vorba despre iubire, familie sau carieră – conturează mai întâi un portret extrem de fermecător al tatălui absent, în contrast cu mama prezentă dar îngheţată emoţional, care nu reuşeşte să stabilească o conexiune afectivă cu propriul său fiu.

Treptat, însă, căutarea aduce la suprafaţă lucruri neaşteptate: cum ar fi că romanul este o adaptare a Odiseei în termeni moderni sau, mai grav, că în privinţa tatălui său lucrurile stau cu totul altfel decât a crezut. Metaforic vorbind, căutarea tatălui îl va îmbarca pe fiu în propria sa odisee, adică o rătăcire la nesfârşit prin viaţă, fără puncte stabile.

Este fascinant felul în care Schlink contopeşte trăsături ale ambilor părinţi în firea lui Peter. La un moment dat, fără să ştie, Peter calcă aproape la propriu pe urmele tatălui său: atât geografic cât şi din punct de vedere al carierei. Acolo unde însă tatăl, bon viveur, fermecător, capabil să se implice complet în trăirea momentului, savurând până şi problemele grave ca pe o provocare, reuşeşte şi face impresie, fiul se strecoară ca o umbră, cu o implicare minimală, mulţumindu-se să fie spectator şi nu participant. Acolo unde tatăl a modelat împrejurările ca să îl servească, fiul se lasă purtat de valuri. Este ca şi cum firea aventuroasă a părintelui absent ar fi „stinsă” de genele moştenite de la mamă, cu emoţiile ei reprimate, cu felul ei resemnat de a lăsa viaţa să i se întâmple.

RĂUL ÎN LUME

Căutarea tatălui oferă fiului şi răspunsul la complicata problemă a justiţiei şi moralităţii: este justiţia întotdeauna morală? Dacă o decizie greşită duce la un lucru bun, ce contează mai mult: nedreptatea făcută unui om sau binele general ce rezultă totuşi din aceasta? Răul trebuie tolerat, acceptat ca un lucru care face parte din fiinţa oricărui om sau trebuie combătut? Peter se confruntă cu această dilemă din copilărie şi descoperă, la un moment dat, că de această problemă nici tatăl său nu a fost străin.

Tatăl dispărut este de părere că este justificat să foloseşti răul pentru o cauză bună. Dar el în general este capabil de nişte argumentaţii absolut seducătoare şi profund imorale, cum ar fi aceea că pedepsirea unui criminal este o reparaţie nu pentru cel mort, care oricum nu mai ştie nimic, ci faţă de cei rămaşi să se împace cu pierderea lui. Deci, spune el, crima este sancţionată de dragul ordinii, pe care cei vii o impun, deci nu criminalul este vinovat, ci societatea care trasează regulile şi stabileşte că omorul este ceva ce trebuie pedepsit.

Tema nu este supărătoare şi nici moralizatoare, ea derulându-se în fundal, discret, până aproape de final, când se împleteşte cu căutarea principală.

O PLIMBARE PRIN COMUNISM ŞI ALTELE

Ce ar mai fi de zis? Că există un episod în care, în zilele de după căderea Zidului Berlinului, Peter se plimbă prin fosta Germanie comunistă, face practic o plimbare pe jos prin comunism, în urma căreia se simte debusolat, senzaţie pe care autorul o transmite extrem de eficient cititorului. Că paralizia afectivă a mamei, refuzul ei de a îşi ajuta fiul să afle ce fel de om a fost tatăl său, minciunile repetate, agresivitatea cu care reacţionează la întrebările lui, ca şi cum băiatul şi apoi bărbatul care îşi caută tatăl jumătate din viaţă ar fi vinovat de ceva – pe mine mă revoltă, deşi raţional pot înţelege mecanismele care au dus la acest fel de a fi. Că m-a enervat „Penelopa” lui Peter, pe nume Barbara, care după căderea zidului Berlinului se gândeşte ce experienţă exotică ar fi fost să trăieşti în comunism, în sensul că te-ai fi bucurat mai intens de lucrurile obţinute, fie ele şi modeste. Că finalul este frustrant într-un mod neaşteptat dar că înţeleg că nu putea fi altfel.

Iar dacă plasăm acest final în contextul mai larg al creaţiei lui Schlink, în care Hanna** este condamnată la închisoare pentru că a fost gardian într-un lagăr nazist dar în care Welker*** scapă nepedepsit de crimele pe care le-a comis, o să obţinem un tablou care, nu este, până la urmă, decât lumea de azi, cu dreptăţile dar şi cu nedreptăţile sale.

Este o carte, cum ziceam, pe care raţional vorbind o găsesc atât de bună încât mi-e ciudă că nu mi-a plăcut. Uite o nouă idee de dezbătut pe aici, săptămâna viitoare poate: de ce ne place o carte?

RECOMANDARE DE SERVIRE

Michael BubleHome

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

* Cititorul, (Polirom 2002, reeditată recent) şi Crima lui Selb (Polirom 2005).

** Personaj din Cititorul

*** Personaj din Crima lui Selb

4 gânduri despre „Întoarceri posibile, întoarceri ratate

  1. Sa stii ca mie mi-a placut cartea – mai complexa decat Cititorul, sunt bune si povestirile.
    MIe mi-a placut aici experimentul din munti care m-a lasat masca. Si mai e misterul acela in care SChlink te lasa sa plutesti…

  2. Da, este mai complexă decât celelalte romane de Schlink pe care le-am citit. Am şi zis, obiectiv îmi dau seama cât de bună este, cu subiectivul este o problemă.
    Din păcate eu m-am prins că experimentul din munţi era un experiment şi asta m-a călcat pe nervi. Deşi era esenţial să fie introdus în carte pentru că îşi aduce contribuţia la schiţarea caracterului personajului de Baur. Spre deosebire de Hanna, el nu ajunge din întâmplare în sistem, este un participant voluntar, activ, nu inerţial.Iar traiectoria sa arată limpede că omenirea nu îşi recunoaşte duşmanul dacă acesta îşi schimbă puţin penele.
    Ce îmi place mie la Schlink în general este felul în care construieşte personajele negative (ca pe nişte capcane: sunt fie inofensive, fie fermecătoare, la început)şi faptul că, deşi scrie la persoana întâi, personajul care relatează nu încearcă să se pună pe sine într-o lumină favorabilă sau să îşi caute scuze(chestie care m-a enervat teribil la Javier Marias, de exemplu).

  3. mai vad ca toata lumea sare pe dl. schlink, sa fie oare influenta filmului oscarizabil?:)
    daca mai cumpar carti in urmatoarea perioada, ceea ce ar fi o aberatie, ca deja am teancuri imense necitite:( o sa iau si schlink…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.