Haideţi să ne jucăm un pic!

Se dă un personaj:

„Sensibilitatea lui e foarte fină, foarte fragilă. Din când în când îl cuprinde un entuziasm pătimaş. Câteva luni acesta îi umple întreaga existenţă, apoi entuziasmul îl părăseşte, tocit de un fel de saţietate. Uneori era nebun după sporturi, după artă, după explorări, ascensiuni  de munţi ori după altele. Niciuna din acestea nu i-a satisfăcut setea. Nu alerga după plăceri… Nu era avid de voluptăţi vulgare. Nu ştiu ce-i lipsea. De câte ori n-am stat cu el la o revistă sau spectacol şi l-am auzit murmurând furios: „Cum pot să înghită aşa ceva?”. Tot ce era rău sau stupid, pretenţios sau fals, îl făcea să se ruşineze. Şi, de câte ori, aflându-mă cu el pe o terasă şi urmărind cu privirile  mulţimea de oameni care se distrau, nu l-am auzit murmurând, gata să urle de invidie: „Cum naiba se amuză ăştia, ce văd, ce simt?”. Îi lipsea cu desăvârşire dorul de a fi fericit. Îi plăcea să se complice. Pentru el nimic nu era desăvârşit… Ar fi vrut ca butonii lui să fie din perle adevărate şi nu imitaţii dar lucrurile nu însemnau nimic pentru el. Nu-l interesau decât acelea care nu puteau fi cumpărate, ca de pildă liniştea sau diamantul verde din Dresda.”

Dacă aţi fi scriitori, ce aţi face cu acest personaj? Cine ar fi, ce i s-ar întâmpla? Şi cum l-ar chema?

P.S. Nu trebuie să ghiciţi cine e personajul, că nu e important. Ideea e să vă jucaţi cu el, atât. Să fiţi scriitori pentru cinci minute. Dar dacă ştiţi cine şi de unde este personajul vă rog să nu suflaţi, că stricaţi tot jocul!

Anunțuri