J.M.G. Le Clezio – Căutătorul de aur, Univers, 2009

Ei, poate nu-s chiar o mie, una-două sute să le fi dat vântul jos dar în rest, mă jur, o mie în cap, coane Fănică.

pelicanatsunsetr

Fotografie de Noah Grey

Spre deosebire de primele romane („Proces verbal” şi „Potopul„), creaţiile de la maturitate ale lui Le Clezio sunt mult mai simple ca idee şi stil literar, mai puţin claustrofobice şi, evident, mai uşor de citit. Nu mai ai senzaţia aia de puzzle pe care îl descifrezi cu vârful limbii strâns între dinţi. Odată cu expatrierea autorului şi acţiunea romanelor sale pare să fi alunecat din spaţiul citadin, artificial şi agresiv la adresa omului (cum îl descrie Le Clezio) către locuri exotice, încă neafectate de civilizaţie, unde viaţa este mai simplă şi mai apropiată de natură.

O asemenea poveste este „Căutătorul de aur„. În aparenţă, avem de-a face cu un tânăr care caută cu îndârjire comoara ascunsă a unui pirat, din dorinţa de a reconstrui cu ea paradisul pierdut: casa şi moşia copilăriei, undeva in insulele Mauritius, din care familia este silită să plece ca urmare a unui faliment. Roman de aventuri? Da de unde! La Le Clezio totul este idee; nu avem personaje conturate, ele nu sunt decât simboluri: femeia răbdătoare, sora devotată, fiul rătăcitor. Ca şi în „Potopul„, personajul principal ocupă singur scena, căutarea sa îl izolează de restul lumii, este obsedat de sine, absorbit de propriile trăiri, este doar un imens ochi care priveşte lumea înconjurătoare cu nesaţ, fixat în propria singurătate temeinic, ca-ntr-o orbită. (E de mirare că mă recunosc în acest tip personaje?! Nu mă miră. Sau poate, la Le Clezio, toate personajele aparţinând într-un fel sau altul civilizaţiei au această problemă, spre deosebire de „bunii sălbatici”? Nu ştiu, trebuie să mai citesc).

Tema romanului este, de fapt, nu căutarea comorii, ci întoarcerea omului la natură, descoperirea sinelui profund, neafectat de civilizaţie, reîntoarcerea în Rai. Asistăm nu la o căutare, ci la desfăşurarea a o mie de feluri de a privi şi simţi natura: marea, muntele, pădurea, cerul, insulele paradisiace unde animalele nu se tem de om, fundul oceanului. Fascinant este că Le Clezio nu descrie practic peisaje, ci felul în care privitorul le trăieşte pe fiecare, astfel încât te scufunzi, navighezi, respiri, simţi aroma sau căldura sau măreţia laolaltă cu el.

Cartea musteşte de trimiteri simbolice, de la grădina Edenului la Paul şi Virginia sau la insula lui Robinson Crusoe, până la toate marile călătorii aventuroase (Noe cu arca lui, Moise, argonauţii porniţi după lâna de aur). Nu-i de mirare că tânărul Alex caută să reconstituie paradisul copilăriei, ce altceva este visul întoarcerii în Rai dacă nu dorinţa inconştientă a omului de a reveni la vârsta lipsită de griji din care l-a alungat maturitatea? Nu-i de mirare nici că în final nu va reuşi să răscumpere proprietatea dar că va fi fericit să bântuie, eliberat de obligaţii, pădurile şi  munţii din împrejurimi: până la urmă, raiul e o stare de spirit, nu ceva ce poţi să iei în posesie cu acte.

O a doua mare temă este efectul distructiv al civilizaţiei occidentale asupra naturii. În mod simbolic, familia lui Alex e ruinată (= alungată din Paradis) după ce tatăl încearcă să instaleze în sălbăticie un generator electric ce ar urma să deservească toată zona, generator care este distrus de un uragan pedepsitor de proproţii biblice. După primul război mondial, Alex revine la locul căutării comorii numai pentru a-l găsi schimbat. Însăşi prezenţa oamenilor duce la ruina Paradisului: ajunşi în insulele sălbatice unde animalele nu se feresc de om pentru că nu au învăţat să se teamă de el, marinarii declanşează un adevărat măcel, fiindcă au nevoie de carne de broască-ţestoasă pentru drum. Este deci în natura umană să îşi distrugă paradisurile.

Ar mai fi multe de scris dar şi aşa iar m-am întins ca un cearşaf.

RECOMANDĂRI DE SERVIRE

Enya – Caribbean Blue

Le Clezio este, în mod clar, un scriitor pe gustul meu şi o să-mi mai cumpăr cărţi de-ale lui dar nu chiar acum, ca să nu fac vreo supradoză.

Şi cu asta gata cu restanţele, o să bag scriitori români!

Anunțuri