Cărţi plăcute

Zogru (II): „Pulsul neştiut al lumii şi fiorul morţii”

Doina RuştiZogru, Polirom, 2006

(continuare)

SPOILERE BERECHET! (Mă întreb dacă se poate cineva abţine când vede cuvântul „spoilere”, că eu rar reuşesc).

Mă plângeam, la finalul primei postări, de dezamăgirea pe care mi-a provocat-o partea contemporană a poveştii. Sigur, mi s-ar putea răspunde că lumea modernă este mai lipsită de poezie şi mai puţin receptivă la magic. Dar asta nu scuză aglomerarea de clişee care ni se varsă în cap.

Ni se oferă flash-back-uri din trecutul unui personaj absolut irelevante pentru povestire: o aventură improbabilă cu un membru al lumii interlope, soldat cu un avort secret în luna a şasea, d-ăla cu fătul adunat în palme la veceu şi pitit în ghiozdanul de şcoală. După care eroina se scoală a doua zi senină şi uşoară şi îşi vede de viaţă. Eu am avut grijă să nu ştiu nimic despre avorturi dar am totuşi impresia că după un avort în luna a şasea, şi-ăla făcut în budă, cam zaci, nicidecum nu zburzi de a doua zi dimineaţă. (Iar dacă autoarea a decis că eroina nu este prinsă şi nici nu se îmbolnăveşte, care mai era sensul să îl împingi până în luna a şasea?). Plus că episodul poate lipsi bine-mersi din roman căci nu aruncă vo lumină suplimentară asupra acţiunilor numitei Giulia.

Alt clişeu este scriitorul-teribilist care scrie numai chestii cu sex şi violenţă, care este frustrat sexual deşi mor femeile după el şi al cărui episod de iniţiere sexuală în adolescenţă este de un penibil ilogic. Adică, dacă o curviştină vrea să facă un tip s-o ia de nevastă, mai ales când e prima lui femeie, îl seduce. Şi nicidecum nu-i zice, după prima noapte de amor, că o are prea mică şi că ar trebui s-o ia de soţie ca să nu spună la nimeni. WTF?! Îmi vine să numesc asta naturalism nerealist, zău! În fine, psihologia personajelor mi se pare total nefuncţională şi ce contrast cu naturaleţea cu care este creată fiica de boier care visa la rochii noi, cu câteva secole şi câteva sute de pagini mai devreme!

Mai apare colateral şi un senator care patrona o reţea de trafic de carne vie. Ei, haide! că în anul 2005 existau atâtea modalităţi de a face afaceri cu statul – după cum plimbările unora sau altora dintre demnitari pe la DNA ne-o demonstrează – încât nu mai era nevoie să se implice ditamai demnitarul în chestii atât de compromiţătoare. Astea sunt reminiscenţe din cinematografia autohtonă a anilor ’90. Ei, şi altele. Ceea ce face ca povestea să înainteze cu poticneli, ca o maşină pe un caldarâm cu gropi. Simpatică totuşi prezentarea imposturii şi sistemului de pile şi relaţii din lumea academică, ştiinţifică şi culturală.

THE SENSE OF WOW!

Evoluţia lucrurilor în final mi s-a părut încâlcită, ilogică şi puţin forţată către un happy-end pe care eu nu l-am văzut venind, asta până la ultima frază, care m-a făcut praf pe loc. Aş numi sentimentul „the sense of wow!” (ca parafrază la mult-uzitatul „sense of wonder” din SF&F), adică acel moment în care se înfioară pielea pe tine, creierul scoate scântei şi perspectiva se răstoarnă ca un acvariu umplut cu şampanie sau ceva de soiul ăsta. Ce l-a provocat? Păi ultima frază, în care Zogru înţelege cine este el: „pulsul neştiut al lumii şi fiorul morţii„.

Asta, dintr-odată, m-a făcut să văd toată povestea în altă cheie. Am citit interpretări ale romanului care spuneau că Zogru este Destinul sau întâlnirea cu Moartea, deşi mie Zogru mi se pare a fi mai degrabă viaţa-conştientă-de-sine. De aia oamenii care-l primesc se schimbă, fiindcă nu poţi fi conştient că eşti muritor fără ca asta să schimbe ceva – la unii temporar, la alţii permanent, la alţii vag şi la unii deloc, depinde de om; pentru toţi vine acel moment când devenim conştienţi de asta, mai devreme sau mai târziu. Şi de aia Zogru nu străbate secolele prin marea istorie, pentru că omenirea este perpetuată nu de cei care fac istoria, ci de cei care îi supravieţuiesc, de miile de vieţi umile şi oarecare dar încăpăţânate şi stăruitoare, mânate înainte de „pulsul neştiut al lumii şi fiorul morţii„.

3 gânduri despre „Zogru (II): „Pulsul neştiut al lumii şi fiorul morţii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.