Remuşcarea
Am săvârşit păcatul cel mai greu
Din viaţa unui om. Căci fericit
N-am fost. Uitarea mi-e sortit
Să-mi troienească lespedea mereu.
Părinţii-ncrezători m-au zămislit
Pentru riscantul şi frumosul joc
Al vieţii. Pentru aer, apă, foc,
Pământ. Mâhniţi sunt: n-am fost fericit.
Dorinţa nemplinită-i. Mintea mea
Canon simetric şi-a impus din artă
Ce ţese fleacuri. Vai, le-a fost deşartă
Credinţa că-n tărie-i voi urma.
Nu mă slăbeşte. -S veşnic însoţit
De-un gând ascuns: c-am fost nefericit.
(Jose Luis Borges – Poezii, Polirom 2005)
Biblioteca Babel 
Eu, una, nu am putut citi până la capăt volumul…voluminos de poezii. Nu prea i-a ieşit lui Borges experienţa versurilor.. Mă întreb dacă paradisul livresc înghite cu plăcere poeziile creatorului său. Cred sincer că Borges vorbeşte mai bine despre poezie decât în poezie.(Teodora)
Eu abia săptămâna trecută am luat volumul, urmează să mă apuc de el, că doar l-am răsfoit.
Oricum, trebuie ţinut cont că noi îl citim în traducere, ceea ce este un risc pentru poezie în general, în cazul căreia şi cea mai reuşită traducere implică o denaturare. Poeţii ar trebui citiţi numai în original, ceea ce este, din păcate, imposibil.
Aoleu, şi ce traducere:
…”De-un gând ascuns: C-am fost nefericit”. Sună a romanţă eftină. Cine a fost traducătorul?
În spaniolă: „La sombra de haber sido un desdichado.” Hmm, cu totul altceva, nu? În engleză a fost tradus: „This shadow of having been a brooding man.” Tot mult mai bine.
Însemnaridinsubterana, nu te lua dupa volumul de la Polirom. E o mare dezamagire. Din multe puncte de vedere, nu ultimul fiind cel al selecţiei (pe ce criterii?). Dar nu poeziile sunt de vina. Crede-ma, unele dintre ele sunt perfecte. Se impunea oricum măcar un volum bilingv. Vorbim cu Maria Kodama, poate ne lasă.
Dar spaniola lui Borges e aşa de simplă, de minimală, de lipsită de artificii, încât nici nu ai nevoie de traducere. Dacă autoarea blogului îmi permite, o să lipesc aici originalul, spre exemplificare. (Lu’ Maria Kodama nu-i spunem, că e în stare să ne ia şi mărunţişul de pâine)
He cometido el peor de los pecados
que un hombre puede cometer. No he sido
feliz. Que los glaciares del olvido
me arrastren y me pierdan, despiadados.
Mis padres me engendraron para el juego
arriesgado y hermoso de la vida,
para la tierra, el agua, el aire, el fuego.
Los defraudé. No fui feliz. Cumplida
no fue su joven voluntad. Mi mente
se aplicó a las simétricas porfías
del arte, que entreteje naderías.
Me legaron valor. No fui valiente.
No me abandona. Siempre está a mi lado
La sombra de haber sido un desdichado.
Şi, cu riscul de a abuza, poemul borgesian care îmi e cel mai drag (fără să fie neapărat cel mai bun.)
Hay tanta soledad en ese oro.
La luna de las noches no es la luna
que vio el primer Adán. Los largos siglos
de la vigilia humana la han colmado
de antiguo llanto. Mírala. Es tu espejo.
OK, chiar am înţeles varianta spaniolă. S-ar putea să mă apuc s-o învăţ ca să-l citesc pe Borges în original, sună ca un lucru de care aş fi în stare.
O problemă asemănătoare am păţit, oarecum, şi cu proza. M-am îndrăgostit de Borges citind două culegeri de proză găsite prin anticariate. Ca urmare, când a scos Polirom ediţiile alea de proză, le-am cumpărat cu entuziasm, ca să citesc mai mult Borges. Numai că, ducându-mă la povestirile mele preferate, vaiiii, ce-am găsit? Unele dintre frazele alea atât de mişto nu mai aveau, în această ediţie, niciun pic de poezie. Când o să ajung acasă, o să pun, spre exemplificare, acelaşi paragraf, în ambele variante, ca să se vadă diferenţa.