Cărţi: Note de lectură

O săptămână proastă

Maybe it was a fine week for science. But it wasn’t  a fine week for books.

În traducere, n-am avut niciun succes cu cititul săptămâna trecută. Am avut atât de mult de lucru şi am ajuns acasă atât de târziu şi atât de obosită încât n-a mers deloc. Am început de două ori „Onorată instanţă” de John Banville după care mi-am zis că n-are sens să o iau şi a treia oară de la capăt în speranţa că poate m-o prinde. E păcat, că erau câteva idei mişto acolo, dar nu e momentul de Banville acum, clar.

De fapt, nu ştiu de ce e momentul, că am lăsat la jumătate şi „Stigmatul Casandrei” de Aitmatov. Mi s-a părut o carte scrisă pentru retardaţi de cineva care a citit prea multe reviste de paranormal. Niciun strop de autenticitate şi niciun strop de joc acolo, numai dialoguri goale şi pompoase, care fac uz de ipoteze deja răsfumate. Aitmatov pe care l-am iubit eu după „O zi mai lungă decât veacul” sau „Jamilla” nu e nicăieri. Şi mi se pare că şi romanul are o pagină lipsă la final, că se termină prea brusc.

(Pe de altă parte, dacă puteţi găsi „O zi mai lungă decât veacul” trebuie s-o citiţi neapărat).

M-am hotărât să nu mai termin cu tot dinadinsul cărţile care nu mă prind, viaţa e prea scurtă şi-s prea multe de făcut în ea, oricum.

În schimb, am fost la Cenaclul ProspectArt joia trecută şi a fost foarte mişto (ca de obicei). Am avut patru scriitori, dintre care doar unul mai citise aici, până acum. Eu nu m-am dumirit dacă scriitorii îşi refac povestirile după sugestiile primite dar dacă n-o fac e paguba lor! O să scriu totuşi ceva separat despre cenaclu, chiar şi cu întârziere.

Mi-am făcut deja lista de cumpărături pentru Târgul de Carte şi, după cum le ziceam şi băieţilor de la FanSF, probabil că o să fac rate la bancă să mi le cumpăr pe toate. Pentru că oricum nu e asta lista definitivă, clar.


8 gânduri despre „O săptămână proastă

  1. De la Aitmatov, mai frumos chiar decât „O zi…” şi decât „Djamilia” e „Eşafodul”. E mai greu de găsit, fiindcă nu s-a reeditat, dar merită – e o carte minunană!

  2. Si eu am abandonat „Stigmatul Casandrei”, dar inainte de jumatate. Am si imprumutat-o catorva prieteni – nimeni nu a reusit sa ii dea de cap 🙂 Cred ca e defecta.

  3. Eu cred că e pur şi simplu nereuşită, chit că ideea de pornire nu-i rea. Printre altele, explică prea mult nişte lucruri sau nişte teorii care deja se ştiu. Şi,în general, explică prea mult în loc să facă lucrurile să se întâmple şi să mă lase pe mine, cititorul, să mai deduc câte ceva.
    A, şi casandro-embrion, ca termen, sună ridicol. Plus că oricine se autointitulează Filotei, călugărul cosmic, ar trebui să se aştepte să nu fie luat în serios; cel mult presa de scandal putea să-l numească aşa, nu el însuşi.
    Ca să nu mai zic de ideea de bază, că avea nişte hibe: dacă acei embrioni nu voiau să se mai nască pentru că ştiau ce îi aşteaptă – deci viitorul le era oarecum prescris – atunci ce voia Filotei să facă umanitatea, chiar ştiind? Ori e predestinare, ori nu e!

  4. Într-adevăr, O zi mai lungă….este extraordinară, una dintre cele mai bune cărţi citite de noi…Tot căutăm Eşafodul şi nu-l găsim….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.