Pe post de Poezie De Sâmbăta Asta, fragmente din Hyde Park, de Lorena Lupu

I

Retorică spontană

(…)

Aş vrea

…să mă înec în marea ta,

Sărată şi unduitoare

…să mă îmbrac în algele tale verzi, ca nişte bijuterii carnivore,

sufocante-sincopante-sicofante

…să mă devoreze toţi rechinii tăi

şi să-ţi cadrilez apele cu firicele subţiri şi timide de sânge

să te infestez cu toate bolile mele, cu toate fricile mele,

cu toate amintirile

şi mai ales, neamintirile mele,

…să îmi transform toate oasele într-un singur dinte

Un colţ (de paradis)

Cu care să mă înfig în tine

Cu care să mă pierd undeva

prin tine

…să mă înghiţi cu nisipurile tale muşcătoare

…să mă digeri încet-încet

…şi să mă plimbi cu curenţii tăi haotici peste tot prin tine

iar eu să îţi urmăresc pe dinăuntru puii mici de valuri, când se nasc…

aş vrea.

II

Exerciţiu de meschinărie

(…)

Când te întorci

Sînt mult prea ocupată să te urăsc

Ca să mai am timp de bucurie

Pentru că eşti, totuşi, aici.

Îţi fac viaţa grea

Pentru că vreau să nu uiţi că exist.

Îţi sparg cu gesturi delicate toate obiectele care se lasă sparte. (Gestul

contează, nu?)

Îţi rup toate firele comunicante, cu toată încărcătura lor energetică

(Pe care o preiau, dîrdîind la 220)

Îţi fur toată recuzita consumabilă (Că

de-aia e consumabilă, nu? Să consumăm!)

Dragostea îmi dă la iveală caracterul de felină.

Tu însă cauţi o credinţă de câine.

Iată, aş zice eu, un conflict de interese.

III

Gustul victoriei

(…)

Există întotdeauna o minusculă şansă

Să îl găseşti, scufundat în amărăciune şi rachiu,

Pe cel pe care l-ai înfrânt.

Da, ştiu, asta le-ar provoca multora o plăcere fără margini

Dar nu mie.

Mi se tot spune că nu ştiu să pierd.

Descopăr acum că nu ştiu nici să măcar cîştig.

După o victorie, încep să ţin cu înfrântul

Împotriva mea însămi.

(…)

Anunțuri