Cărţi: Nici bună nici rea

Cald, călduţ…

Roland ToporLocatarul himeric, Nemira (2009)

Asta-i aia caldă, ceea ce, pe canicula asta, e de rău. Este vorba despre un tânăr care se mută cu chirie într-un apartament, după ce locatara de dinaintea sa încercase să se sinucidă. Tânărul începe să creadă că (sau poate să observe cum, depinde pe cine crezi), încetul cu încetul, vecinii săi încearcă să-l transforme în… fosta chiriaşă sinucigaşă (care între timp murise la spital).

Treaba e că, dacă vreau absurd kafkian îl citesc pe Kafka, romane cu case stranii sau vecini cu scopuri oculte am mai citit şi încă mai neliniştitor scrise – aici totul e oarecum birocratic, e un soi de horror birocratic, ca să zic aşa, deşi autorul nu este asimilat genului – iar când este vorba despre felul în care se simte, din interior, transformarea cuiva în cu totul altă persoană, Philip K Dick a reuşit să redea mult mai bine situaţia, în, de exemplu, „A scanner darkly”, tradus la noi, tot de Nemira, cu titlul „Substanţa M”.

M-a lăsat cu totul nepăsătoare, ca să nu zic că, pe alocuri, m-a şi plictisit. Probabil că la momentul când a fost scrisă o fi fost altceva dar până la întâlnirea mea cu ea s-au mai scris atâtea cărţi şi scenarii de film pe temă, unele bune, unele proaste, şi peste destule dintre ele am dat şi eu.

Joey GoebelTorturaţi-l pe artist, Humanitas (2008)

O carte de vacanţă, care mi-a amintit foarte mult de Chuck Palahniuk (mi se pare că Goebel, de altfel, îl admiră) şi pe alocuri, vag, de Kurt Vonnegut. Sigur, Goebel nu este nici Palahniuk, nici Vonnegut, ca urmare romanul său se încadrează la categoria „divertisment decent”. Decent, adică OK dar nu o chestie capitală.

Ideea cărţii este cea din titlu: torturarea deliberată a artistului, astfel încât din suferinţa sa să se nască Artă. Un magnat al industriei divertismentului, exasperat de proasta calitate a muzicii şi a filmelor, decide să înfiinţeze Noua Renaştere, o fundaţie care are exact acest scop: identificarea geniilor încă din copilărie, educarea lor după cele mai înalte principii artistice şi, în acelaşi timp, orchestrarea de suferinţe corespunzătoare. Impresarii artiştilor „renascentişti” trebuie, pe de o parte, să le negocieze acestora vânzarea operelor lor revoluţionare dar să le şi facă viaţa grea, făcându-i să fie părăsiţi de iubite, prieteni, familie şi, în general, spulberându-le deliberat orice urmă de fericire, pentru a-i menţine într-o stare de disperare creativă.

Romanul este alert, are replici amuzante, deşi de la un moment dat devine oarecum previzibil. Mi-ar fi plăcut ca Vincent, artistul torturat astfel, să fi găsit o persoană care să fie mai greu de îndepărtat, astfel încât impresarul său să aibă reale bătăi de cap. Aşa cum e scris, însă, totul devine un soi de demonstraţie, se simte că decorul, ca să zic aşa, e de mucava.

Chestia este că romanul e o capcană. Citeşti o carte care declară că este împotriva artei de duzină şi tu, care eşti convins de bunul tău gust, cum altfel, te simţi validat în alegerile tale prin faptul că o citeşti şi o aprobi. Or tocmai asta este diferenţa fundamentală între Goebel – aşa cum scrie aici, cel puţin – şi Palahniuk: Palahniuk te face să-ţi pui întrebări şi să te simţi al naibii de incomfortabil cu propria persoană.

3 gânduri despre „Cald, călduţ…

  1. Hm, mie mi-a placut Locatarul himeric, citita acum cateva saptamani. Si mi s-a parut ca are de-a face mai mult cu joaca Oulipo decat cu Kafka. Ce-i drept, nici nu era asa de cald. 🙂

  2. Si mie mi-a placut, cam din aceleasi motive. Sunt curioasa, dj, Queneau iti place? E-un concurent serios la categoria „francezul preferat al Adinei” si are oarescari puncte comune cu Topor, de-aia intreb.

  3. @ andrei
    Las că nu mă dărâmă căldura chiar atât de rău încât să nu mai pricep… deşi e drept că mă face mai puţin răbdătoare. Nuş la ce joacă te referi, luminează-mă (da lumină fără căldură dacă se poate).

    @ adinab
    Am citit de el Sfântu Aşteaptă, cred, şi m-a amuzat. În rest, l-am lăsat pe mai târziu (ccu menţiunea „de explorat” dar mai târziu).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.