„(…) în noaptea asta am visat că mă înecam. M-am văzut dându-mă la fund, mângâind, cu plămânii plini de apă, calcanii. Mă înecam, însă nu strigam după ajutor. Şi toată lumea din mare făcea la fel. Toţi înotătorii se scufundau fără să strige după ajutor”.
Uneori, până şi un maestru al superficialului ca Beigbeder poate nimeri un diagnostic corect.
Biblioteca Babel 
Hei, chiar îmi place blogul acesta. Credeam că sunt singura nebună după cărţi, dar mi-am găsit naşul. Cărţi am o tonă, dar nu şi blog despre ele. Ar fi bine să păstrăm legătura pentru o eventuală colaborare – nu pe net şi nici cu cărţi. Cum e mai bine să procedăm?
A, nebuni după cărţi sunt o grămadă, nu-s eu singura. Tot blogroll-ul ăsta e cu oameni care iubesc cărţile. Cât despre menţinut legătura, ar fi bine să ne cunoaştem mai bine, ceea ce se poate face în două feluri: ori ne mai citim şi comentăm, ori, dacă ajungi pe la Gaudeamus, eu sunt pe acolo zilele astea, iclusiv azi după ora două. De obicei trag la standul Millennium Books şi de acolo plec să hoinăresc prin târg, poţi să întrebi de mine acolo.