Anul ăsta nu fac niciun bilanţ cu privire la cărţile pe care le-am citit, din două motive. Mai întâi, pentru că-i stupid, deşi abia acum mi-am dat seama: este ca şi cum ai citi la normă sau pentru normă, nu de dragul cărţilor şi a ceea ce poţi descoperi în ele. Mă jur că n-am să mai fac în viaţa mea de blogger liste de cărţi cumpărate, citite, etc., e un soi de lăudăroşenie găunoasă şi inutilă şi falsifică însuşi scopul şi sensul lecturii: important este ce poţi spune despre cărţi şi nu câte arăţi altora că îţi stau pe rafturi.

În al doilea rând, pentru că am impresia că ăsta ar fi cam singurul bilanţ care mi-ar ieşi pe pozitiv anul ăsta. Ceea ce nu e de mirare, lectura este refugiul meu preferat din faţa realităţii şi, se pare, în 2010 am cam abuzat de asta, lucru absolut nesănătos. Faptul că te ascunzi într-o carte nu înseamnă că realitatea nu vine să te scoată de urechi afară, chestie pe care aş face bine s-o ţin minte pentru la anul. Nu spun neapărat că ar trebui să citesc mai puţin, ci că aş face bine să folosesc altfel lectura (ca odihnă după o treabă bine făcută? ca recompensă? ceva de soiul ăsta, cred).

P.S. Trebuie totuşi să mă laud că anul ăsta am reuşit să citesc „Muntele vrăjit” al lui Mann, una dintre cărţile la care mă tot poticneam!

Anunțuri