Celelalte arte

Iluzionistul

Sylvain ChometL’Illusionniste (2010)

„Trebuie neapărat să-l vezi, că e acolo un personaj care-ţi seamănă leit”, mi-a zis un amic, luându-mă pe sus să văd „Iluzionistul„. Personajul în cauză s-a dovedit a fi, pentru cine ştie deja filmul, un iepure „magic” extrem de neprietenos, gata oricând să muşte pe cineva de deget, inclusiv când se află în jobenul magicianului.

Ăsta e iepurele:

Ăsta e, totodată, şi trailerul filmului. N-o să mă  apuc să pun cronici de filme, că nu mă pricep şi n-am chef să fiu ridicolă; nu pot decât să spun că de mult n-am mai văzut ceva atât de frumos, de amuzant, de trist şi de delicat făcut, de aia mă şi încăpăţânez să-i zic film şi nu animaţie. Dincolo de povestea în sine, peisajele şi tipologiile umane sunt lucrate cu atâta fineţe, cu atâta atenţie la detaliu, absurdul răsare de unde nu te aştepţi – cam ca florile din jobenul unui iluzionist – iar ironia vieţii e de prezentă în tot sadismul ei. E un film făcut cu atâta simţ al observaţiei, cu atâta tandreţe încât, în ciuda faptului că nu e o poveste veselă, am plecat de la cinema cumva mai împăcată cu toată specia umană. Acuma, când scriu, îmi reamintesc faze după faze, şi toate mişto, aşa că n-o să pomenesc niciuna.

În linii mari, avem povestea unui bătrân magician fără succes, care umblă din loc în loc încercând să-şi câştige traiul într-o lume mai preocupată de staruri rock (e o secvenţă genială la un moment dat). Ajuns undeva prin Scoţia, întâlneşte o tânără care e fascinată de trucurile lui: el ştie că e doar un iluzionist, dar ea crede că magia chiar există şi-l va urma în peregrinările lui. Iar el va încerca, pe orice cale, să-i menţină această iluzie cât mai multă vreme.

(Vedeţi bine că alter ego-ul meu, iepurele, e prezent şi aici).

Deci, într-un fel, magicienii există, chiar dacă nu aşa cum îşi închipuie ei. Uneori, să fii magician înseamnă exact asta, să prelungeşti credinţa în magie şi să faci dezvrăjirea lumii cât mai uşoară. Şi nu, să nu vă imaginaţi că aţi ghicit ce se întâmplă: eu am făcut eroarea asta şi de aia am văzut filmul abia acum.

4 gânduri despre „Iluzionistul

  1. Să-mi mulţumiţi abia după ce-l vedeţi, că poate nu vă place şi am încurcat-o!
    Oricum, e genul de film la care, în cazul meu cel puţin, impactul de a doua zi este chiar mai mare decât cel din momentul vizionării. Aş putea zice că mă bântuie, într-un mod plăcut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.