Cărţi: Note de lectură

Magie în cioburi

Mircea CărtărescuOrbitor, aripa stângă (1997)

Editura Humanitas, 1997

Suzanne Anker - Butterfly

Poate oi fi depăşit eu faza Cărtărescu sau poate că autorul e avantajat mai degrabă de genul scurt şi nu de roman, cert e că lectura n-a prea mers bine. E ca şi cum aş ţine în mâini un glob magic care s-a spart, astfel încât părţi din el funcţionează, reflectând fragmente de magie, în timp ce altele sunt moarte.

Sunt fragmente care-mi vorbesc direct, ca nişte uşi care mă proiectează practic în locuri sau stări din propriul meu trecut, cu o forţă căreia nu-i pot rezista – teritoriul magic al copilăriei, adolescentul însingurat spionând alte vieţi şi imaginându-şi le magice (mai că mi-a venit să-l bat pe umăr şi să-i spun: „Nu-i aşa cum crezi tu, Mircea, nu există secrete şi nici plenitudine, sunt doar nişte vieţi banale, am aflat eu între timp”), inclusiv rememorarea nostalgică a acestor momente. Sunt pagini care ar putea sta la loc de cinste în orice antologie de fantastic românesc – capitolul fugii Badislavilor, Bucureştiul ca un amestec inseparabil de beton şi organic, atmosfera din Cartierul Francez (nu însă şi ceremonia ocultă în care elementele de fantastic şi grotesc mi se par, de la un punct, excesive), vizita securistului la circ, galeria de personaje fabuloase peste care dai, fie şi în treacăt.

Şi e restul. Din păcate, exact restul, ca nisipul între dinţi când vrei să mănânci o prăjitură, m-a făcut să înaintez poticnit. Am găsit extrem de obositoare nesfârşitele învârtiri ale eului narativ în jurul propriei axe, iar toată terminologia anatomică utilizată m-a exasperat de-a binelea – mi s-a părut excesivă. Nu contest procedeele sau rolul lor, ci cea ce eu percep ca fiind un exces. La fel şi insistenţa prea mare asupra monstruosului, a diformului, a descompunerii, a embrionicului, a intestinelor şi glandelor şi a pulsaţiei lor. Poate că această estetică a descompunerii are un rost care se va vedea. Deocamdată stomacul meu a făcut pielea găinii pe interior. La un moment dat, pe la pagina 197 era să încep să urlu „da, domle, AM PRICEPUT! nu suntem stăpânii propriilor noastre vieţi, ci parte din ceva mai mare, al cărui rost nu-l putem vedea, nu trebuie să mi-o mai zici şi A OPTA OARĂ în doar 200 de pagini!”, dar autorul mi-a astupat gura imediat cu vreo câteva pagini nemaipomenit de frumoase despre ce înseamnă sau ce poate gândi despre viaţa sa un personaj secundar, îngerul, să zicem, care joacă în această sucită Bună Vestire. Şi cam aşa au mers lucrurile tot timpul.

Despre ce-i cartea? Despre om care îşi e propriul lui Univers? Despre întâmplarea de a fi, când te gândeşti câte iţe diverse a fost necesar să se împletească pentru ca tocmai tu să apari pe lume? Despre egoul scriitoricesc? E greu de spus, pentru că, în mod evident, Orbitor nu e o trilogie, ci un roman în trei volume, iar a comenta ansamblul abia după volumul întâi ar fi o dovadă de vanitate imbecilă, atâta timp cât am o foarte vagă idee despre felul în care se îmbină piesele.

Sunt convinsă că poate exista un mod obiectiv şi detaşat de a citi această carte şi a scrie despre ea. Eu însă n-am reuşit s-o citesc decât subiectiv, ceea ce s-a văzut mai sus. Aşa că, mai insistent decât de obicei, vă sugerez să NU vă faceţi o părere după recenzia mea, ci citind cartea.

(continuare)

19 gânduri despre „Magie în cioburi

  1. Eu când am citit cartea asta acum mai bine de trei ani (doar atât?) nu am fost mai puțin decât fermecat. E o deversare de istorie și teorie literară și limbaj inventiv foarte prielnică pentru cineva în anii formativi. Dar cred totuși că e ceva ce trebuie citit la o anumită fază.

    1. Eu am avut reacţia aia în anii 90, când am dat peste „Nostalgia”. Pe de altă parte, e posibil ca momentul sau perioada sau ce-o fi în care mă aflu eu acum să nu fie propice acestui gen de lectură.
      Vom citi şi vom vedea!
      De fapt „Aripa stângă”, pe care am citit-o prima dată când a apărut, în 1997, parcă n-a avut nici atunci acelaşi efect ca povestirile, poate de aia nici nu am continuat „Orbitor” până azi.

      1. Sunt mai concentrate, mai puțin digresive, povestirile, ceea ce le face mai ușor de digerat, mai plăcute și se poate foarte bine ca Nostalgia să fie o colecție mai bună decât este Orbitor un roman bun.

    1. Zum sau bughi, nu mai ţin minte, dar pe blog la bughi în orice caz.
      Ca urmare, eu, conştiincioasă, m-am apucat să citesc „Orbitor” sau mai bine zis m-am folosit de pretext ca să mă pun la punct cu această lipsă. Dar am făcut o pauză după „Aripa stângă” pentru că săptămâna asta am de lucru ca la balamuc, iar „Orbitor” nu e genul de carte din care să mai citeşti şi tu trei pagini, acolo, înainte de culcare.
      Da oricum, sesiune faci pe „Orbitor” sau nu mai faci, ce e aia să faci sesiune pe o treime dintr-un roman?!!! E ca şi cum am face sesiune pe primele două capitole din „Muntele vrăjit” sau pe primele 50 de pagini din „Moş Goriot” sau ceva de genul ăsta.

  2. Eu am citit primul volum cind a aparut, in 97. Nu-mi amintesc decit faze disparate din ea (o scena de iarna, cu un sat in pribegie, chestiile cu pustiul si fereastra la bloc – parca…) dar senzatiile au fost similare, de urcus si coboris, de pizduit combinat cu extaz, p-astea mi le amintesc. Mi-am jurat atunci ca o sa o iau cu mine cind o aparea toata, intr-o vacanta, si nu ma las pina nu termin. Da’ mai incolo.

    1. Ei, na, că de data asta ni s-au potrivit impresiile!
      Şi eu am citit „Aripa stângă” când a apărut. După care am reluat-o peste câţiva ani, când a apărur „Corpul”, că voiam să-mi aduc aminte ce şi cum, şi pur şi simplu m-a plictisit. Ca urmare, m-am oprit din citit „Orbitor” în momentul ăla.

  3. @dj: clar ca sesiune pe roman, problema mea era ca n-am decat partea a doua si a treia, deci nu prea acum cum sa-l citesc de la cap la coada in momentul asta (bine, nici timp in urmatoarele 5-6 zile)

  4. Ai spus cam ceea ce voisem eu sa spun (nu e prima data cand patesc asa, cand citesc la tine propriile ganduri formulate mai bine decat reusisem eu). Si vad ca si tie ti-a placut in schimb Nostalgia.

    Eu insa nu am decat acest volum I, deci daca pentru sesiunea colectiva trebuie citita toata cartea, ma tem ca nu voi putea lua parte, chiar daca propunerea a pornit (de la zum) de pe blogul meu cel vechi.

    1. Mulţumesc, mă străduiesc şi eu… (aici ar trebui să fie emoticonul ăla care roşeşte).
      Putem face o excepţie pentru sesiunea colectivă, dacă se mai face, adică o persoană să spună că n-a citit decât primul volum şi să explice de ce s-a oprit din citit. N-ar fi în regulă, însă, ca toţi să facem aşa.

    2. nu de la mine a venit propunerea aia, ci de la alexandru (eu n-am zis nici pas, n-am participat deloc la discutia de atunci). mi-ar placea sa citesc si eu acum cu voi (sau cu DJ, ca vad ca nici ceilalti care promisesera initial nu mai au timp / chef etc. 🙂 ) dar nu prea am cum. sunt insa curioasa ce-o sa mai ziceti. mie aripa stanga mi-a placut enorm 😛

      1. Ei, eu oricum trebuia s-o citesc, era chiar ruşinos că n-am citit-o până acum, mai ales că mi se pare una dintre cărţile literaturii noastre actuale care trebuie citită musai, adică n-ai cum să pretinzi că te interesează literatura română şi să nu fi citit Orbitor. Lucru pe care eu una nu pot să-l mai zic despre nicio altă carte scrisă de vreun scriitor român actual, din (e drept) puţinele pe care le-am citit.
        Nu m-a entuziasmat „Aripa stângă” dar îmi place „Corpul”. Sau mai bine zis atunci am dat de gustul cărţii – că eu mă încăpăţânez s-o consider un roman în trei volume, nu o trilogie.

        1. sigur ca-i un roman in trei volume, sper ca nu mai are nimeni alta parere 🙂
          hai ca incet-incet cred ca-mi faci si mie pofta sa-l citesc, poate reusesc candva luna asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.