Scrise pe marginea paginii

Jonathan Coe despre literatură şi tehnologie

Jonathan Coe, un scriitor de care nuş cum se face dar n-am citit nimic până acum, a acordat agenţiei Mediafax un interviu în care atinge, printre altele, tema relaţiei dintre literatură şi new media:

Rep.: Credeţi că noile media vor schimba modul în care sunt scrise poveştile?

J.C.: Probabil că da, însă aceste schimbări vor avea loc într-un interval lung de timp. Scriitorii au tendinţa de a fi destul de conservatori în anumite domenii, iar romanul a demonstrat că este o formulă flexibilă, care se reface, după anumite modificări. Cred că încă nu trebuie să îl abandonăm. Din ce în ce mai mulţi oameni vor alege să citească pe ecran, cu ajutorul unor aparate portabile, dar, la început, vor citi, în principal, literatură convenţională. Treptat, cred că scriitorii vor fi atraşi irezistibil de posibilitatea de a include imagini, filme sau muzică, în poveştile lor. Dar acest lucru înseamnă dezvoltarea unor noi forţe creatoare, a unor noi colaborări şi negocierea unor aspecte dure în ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectuală. Aşa că nu mă aştept la o asemenea revoluţie în domeniul literaturii prea curând.

Ce să zic, eu iubesc romanul aşa, în forma lui tradiţională, dar tare aş fi curioasă ce-ar putea ieşi de-aici: romane cu coloană sonoră? compozitori scriind muzică pentru un roman aşa cu scriu acum pentru filme? artişti care să creeze mici filmuleţe care să ilustreze sau să însoţească un anumit moment dintr-o carte? Oare se pot face toate astea şi literatura să mai rămână totuşi literatură? Sau dacă vrem poveste plus muzică plus alte alea să ne ducem la cinema şi să lăsăm literatura să fie doar semne organizate pe o pagină?

Sigur, se poate ajunge la un soi de kitsch multimedia servit pe post de literatură, dar pân la urmă prostul gust a avut adoratorii lui în orice epocă.

Dezambiguizare: Vreau să spun că prostul gust n-a avut nevoie până acum de numitele „new media” ca să facă furori şi că nu exclud ca din această combinaţie de care vorbeşte Coe să iasă şi creaţii originale şi interesante. Întrebarea e în ce proporţie.

17 gânduri despre „Jonathan Coe despre literatură şi tehnologie

  1. Lucrurile-s tare complicate. Inclin din ce in ce mai mult sa cred ca literatura pe suport traditional va ceda din ce in ce mai mult locul literaturii pe suport electronic de un fel sau altul. Ne place sau nu, lucrul asta se va intampla daca asa vor dori cei care au azi 10-12 ani sau copiii lor. Nici strabunicii nostri n-au fost incantati de automobil si multi dintre ei vor fi sustinut ca nu vor disparea niciodata trasurile cu cai, nu de alta, dar prea au mult farmec. E drept ca n-au disparut, se mai folosesc pe alocuri pe post de atractie turistica.

    Cat despre problema kitschului, nici aici nu e simplu. La urma urmei, depinde unde te situezi. Unii ar zice, bunaoara, ca insusi conceptul wagnerian de Gesamtkunstwerk e o imensa kitscharaie 🙂 Pur si simplu nu vreau sa ma reped cu capul inainte si sa infierez cu grabire.

    1. Asta cu cititul în format electronic probabil că se va întâmpla: întrebarea este dacă acest fapt va modifica însuşi conceptul de literatură şi cu ce rezultate.
      Iar faptul că un anumit gen, curent etc produce kitsch-uri nu exclude să poată produce şi lucruri de calitate (deşi, iarăşi, aici suntem tot în domeniul relativităţii definiţiilor) – asta voiam să zic în ultimul paragraf, dar nu am fost clară.
      Serios, vă puteţi imagina cam cum ar fi un roman multimedia? Că eu m-am străduit, dar îmi e încă neclar.
      Mă gândesc că o idee ca a lui Cortazar în „Şotron” s-ar preta de minune noilor tehnologii: finaluri variabile, capitole de citit într-o ordine sau într-alta, de la caz la caz. Sau Saffran Foer cu ilustraţiile lui din „Extrem de tare şi incredibil de aproape”. Ceva de genul ăsta.
      Şi, nu în ultimul rând, are literatura nevoie de aceste proteze? Şi dacă da, de ce: ca să capete un plus de expresivitate sau din comercialul motiv de a deveni mai atractivă (şi deci de a supravieţui) pentru generaţiile multimedia?
      Ia uite ce de întrebări fără răspuns!

        1. Ceea ce în epoca noastră e cam nasol, pentru că „media is the message” a cam devenit „mass-media is the message”. Şi tocmai am citit niscai chestii depsre felul în care a influenţat mass-media – şi în special televiziunea şi jurnalismul de scandal – cultura, politica (în esenţa ei, nu în sensul că politicienii nuş ce au făcut de frica presei) şi chiar … ştirile şi ideea de informare a publicului.

  2. Bine trasata observatia de final! 🙂

    Din punctul meu de vedere singura transformare majora ar tine de fllexibilizarea structurii cartilor si de relativizarea finalului (aleator sau in functie de un input din partea cititorului). Nu mi se pare insa o modificare majora – se va crea niscaiva valva in jurul a doua-trei experimente de acest gen, apoi noutatea va disparea.

    Partea cu imaginile, filmele si muzica mi se pare cu totul secundara, daca nu vorbim de comercial.

    1. Speculând în continuare, nuş dacă sunt de acord cu ideea finalului aleator sau decis de cititor. Tocmai de aia e atât de mare impactul anumitor finaluri pentru că sunt, ca să zic aşa, FINALE. În universul romanului sunt iremediabile. Tu, cititorul, poţi rescrie cartea în gând, dar ştii că Dumnezeul acelui univers, adică scriitorul, asta a vrut. şi nu ailaltă.

  3. Legat de finalurile alternative, așa cum remarca și Eco pe undeva, chestia asta se putea face de ceva vreme. Și chiar s-a făcut(sau se face), doar că nu prin mediile literare. Problema cu utilizarea tehnologiei în vederea creării unui nou tip de experiență artistică e că necesită un polimat ca arhitect. O persoană care este capabilă de a exploata într-un mod surprinzător tehnologiile cât timp încă nu sunt depășite, dar și cu destule cunoștințe și sensibilități artistice încât să creeze o operă dependentă de mediul pe care l-a creat, care să reușească să afecteze consumatorul.

  4. După părerea mea conservatoare, media e media şi literatura e literatură, exceptând faptul că se poate consuma literatura, în esenţa pe care o cunoaştem, în diferite forme (suport de hârtie, e-book şi chiar format multimedia în lectura cuiva).
    Dacă însă ne gândim la faptul că, în timp – zic eu, destul de lung – literatura în sine va fi influenţată ca şi concept, spre a se adapta vremurilor, atunci mă tem că modificările vor reflecta civilizaţia în care trăim, ca să zic aşa.
    Pentru că trăim în plină viteză şi în plină dezvoltare tehnico-ştiinţifică şi generaţiile viitoare vor fi şi mai influenţate de aceste realităţi, cel mai probabil, literatura va migra probabil spre film, cum spuneai şi tu, prin combinarea lecturii cu muzică, imagini şi ce ştiu eu ce minuni or mai apărea. Asta satisface şi nevoia, din păcate tot mai simţită, de a consuma „repede”…Pe de altă parte, nevoia de repede va mai fi satisfăcută şi prin concentrarea literaturii – nu găsesc altă exprimare :)) – proza scurtă va fi probabil din ce în ce mai consumată, eseurile care concentrează mai multă informaţie în puţine rânduri/ pagini…

    Sau, poate printr-o minune, va avea loc o reaşezare a priorităţilor la nivel social, timpul îşi va recăpăta importanţa în alte coordonate decât materiale şi se va măsura în altceva decât bani – dream on – şi atunci vom asista la cu totul altceva…dar în contextul unei astfel de minuni, habar n-am ce s-ar putea întâmpla cu literatura, altceva decât cunoaştem deja 🙂

    1. Păi, după cum cita şi Mr. Micawber, „the media is the message”.
      Cât despre dezvoltarea tehnico-ştiinţifică, ea poate să aibă uneori efecte perverse – unul dintre ele este afluenţa literaturii fantasy în momentul de faţă, ca reacţie la lumea dezgolită aparent de mistere în care trăim şi, probabil, ca reacţie la presunea vitezei cu care suntem siliţi să ne mişcăm. Deci, taman pe dos.
      Cât despre comprimarea literaturii şi concentrarea pe proza scurtă, poate fi o direcţie. Numai că, pe de altă parte, e mai complicat uneori să scrii proză scurtă decât roman şi chiar să citeşti proză scurtă – pentru că presupune decuplarea de la un univers şi conectarea la altul, şi din punctul de vedere al scriitorului, şi din punctul de vedere al cititorului. Aşa că nuş ce să zic, într-o epocă a comodităţii intelectuale s-ar putea, paradoxal, ca tocmai proza scurtă să aibă de suferit. OK; acuma chiar bat câmpii…

  5. @ adina
    Mersi, pare foarte interesant. N-am prea avut timp de o explorare în amănunt, dar o să mă ocup de asta.

    @ Drpy
    Adevăru-i că la tipi ca Egan orice ilustrare a textului i-ar ajuta pe ageamii ai ştiinţei ca mine să nu adoarmă în mijlocul acţiunii. Culmea e că la Egan îmi par interesante premisele mai mereu, dar reuşeşte să mă piardă pe undeva pe parcurs.

    @ Alin
    Da. Iar scriitorii nu-s întotdeauna cei mai deschişi faţă de tehnică. Dar poate cineva care se va fi născut în această lume, în loc s-o deprindă pe parcurs, ca noi, ar fi mult mai bine echipat pentru o asemenea însărcinare.

    @ bebe
    Auuuu, nu-mi vine să cred! Am cartea aia în bibliotecă de ani de zile dar n-am citit-o şi am şi uitat de ea din motivul că… n-am zaruri la îndemână şi la un moment dat ţi se cere să dai cu zarurile!

  6. Despre sfarsitul cartilor as we know them se vorbeste inca din 1894 – vezi „La Fin des Livres”, care prevestea, in epoca gramofoanelor, renuntarea la carti pentru audiobooks, ceea ce totusi in peste 100 de ani nu s-a intamplat: audiobooks au aparut dar cartile (scrise) nu au disparut si predomina in continuare – asta ca sa vedem ce hazardat e sa vorbesti despre viitor… sa incerc totusi:

    F. probabil ca ebooks vor castiga tot mai mult teren dar va fi o schimbare a suportului, nu a continutului. Si o carte electronica inseamna tot cuvant scris si nu cred ca se vor schimba esential in privinta asta nu se vor transforma in chestii multimedia, cel putin in viitorul apropiat, atat din motive tehnice care e posibil totusi sa fie inlaturate in timp (ereaderele cu eInk nu pot reda filme deocamdata, filmele ocupa mult mai mult spatiu pe disk decat textele) cat si pentru ca, cum s-a mai spus, ar trebui fie ca scriitorul sa se priceapa la toate (scris, filmat sau animatie, muzica) fie cartea sa nu mai fie opera unui om ci a unei echipe, ca filmul. Experimente vor exista, chiar exista deja, dar nu cred ca se vor generaliza si vor deveni regula, pentru ca presupun mari complicatii.

    Cred ca cel mai bine se preteaza la multimedia cartile pentru copii mici. Ele nici pana acum nu erau text pur ci un rol cel putin egal cu textul aveau ilustratiile, asa ca e oarecum firesc sa li se adauge si animatii si sunete si sa iasa asa ceva (Nook kids):

    Mult mai interesant de explorat mi se pare ideea cu finalurile variabile si capitolele de citit într-o ordine sau într-alta. Dar nu aleator – ma cam indoiesc ca din bucati de text alipite aleator poate sa iasa in toate cazurile posibile ceva cu sens – ci in functie de alegerile cititorului. Un roman arborescent in care de fiecare data cand personajul se afla in fata unei decizii mai importante, cititorul sa aleaga pentru el si in functie de alegere sa sara la o pagina sau alta. Chiar mi-as dori sa vad un roman de genul asta – daca as avea talent scriitoricesc, as fi incercat sa-l scriu eu.

    1. Asta cu romanul arborescent se poate şi acuma, tehnologia multimedia ar putea cel mult să-l facă mai uşor de gestionat: în funcţie de alegeri, cititorul să acceseze un link sau o pagină separată. Nu ştiu cum ar fi să-l scrii, însă.
      Cât despre colaborări, în cazul unei opere literare multimedia – de fapt parcă nu prea mai merge să-i zici „literară” – ce să zic, poate că oamenii pot avea mai mult de un talent, poate că-şi pot valorifica foarte bine două talente, chiar dezvoltându-le împreună, în loc să se concentreze pe amplificarea unei singure aptitudini, cum facem acum. Dar aici recunosc deschis că bat câmpii, cineva care a studiat psihologie sau biologie – funcţionarea creierului – ar putea să ne spună dacă acesată canalizare asupra unui singur talent este o condiţionare socială sau o limitare biologică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.