Plecată prin vecini

Plecată prin vecini

Despre romanul lui Alden Bell, The Reapers are The Angels:

„Viaţa într-o lume pustiită de zombi poate avea farmecul ei, cu condiţia să te fi născut după Apocalipsă şi să nu poţi face comparaţie cu vremurile de dinainte. Este cazul lui Temple, eroina romanului „The Reapers are the Angels”, o tânără de numai cincisprezece ani ce călătoreşte pe cont propriu printre ruinele Americii. Temple este un copil al lumii de după dezastru; invazia a avut loc cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, aşa încât ea nu a fost martoră la colapsul civilizaţiei. Mai mult, s-a născut într-o lume în care oroarea – monştrii mâncători de oameni – exista deja, iar asta-i conferă o perspectivă diferită faţă de cei care au fost siliţi să se adapteze sau să moară.”

Restul, pe Suspans.ro.

Mă întreb dacă în condiţiile dezastrului din Japonia o să ne mai ardă să citim despre Apocalipse d-astea fantastice. Pân la urmă, citim despre ele (şi) pentru plăcerea de a ne simţi în siguranţă în propria noastră lume.

12 gânduri despre „Plecată prin vecini

        1. Mă rog, în tradiţia cotoroanţei care voia să-i mănânce pe Hansel şi Gretel ar merge şi nişte basme cu zombi. Nu ştiu însă dacă e bine pentru copii să le aduci acest univers al zombilor atât de aproape de casă (părinţii care să te mănânce? grrr! păi dacă nici în părinţi nu mai ai încredere…).
          Oricum, un comentator remarca pe un blog „din afară”, ca să zic aşa, tendinţa recentă de a pune personaje adolescente în tot soiul de situaţii teribil de periculoase – adică nu mai e numai maturizarea sau vreun moment iniţiatic, ci e vorba de riscuri serioase. Cum e cazul şi cu eroina din „The Reapers are The Angels” de fapt.

          1. Prinde însă la cei mici, aparent. În ultima vreme văd numai cărţi YA cu subiecte care până acum erau abordate exclusiv de literatura horror pentru babaci. Probabil că şi mie mi-ar fi plăcut să am aşa ceva de citit la o vârstă fragedă. 😀

          2. Da, prinde. În afară de faptul că adolescenţii au devenit public cumpărător de bunuri – fapt devenit cert de vreo două decenii cel puţin, sau parcă aşa am citit eu undeva – mă întreb ce alte semnificaţii sociologice o fi având fenomenul.

    1. Mi-a plăcut. Cu rezerva pe care am menţionat-o, legată de motivaţiile acţiunilor celor doi, Temple şi Moses. Sau nu neapărat, dar putea să mai nuanţeze, a plusat prea mult pe afinitate şi a dat prea puţină carne motivaţiei pentru care el voia totuşi s-o omoare – un plus de credibilitate în direcţia aia nu ar fi stricat cărţii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.