Bun, după cum vă anunţam, de miercuri începe festivalul de scurt-metraj NexT, ajuns la a cincea ediţie. Dacă nici serviciul şi nici comoditatea n-or să mi se pună în cale, eu una plănuiesc să dau pe acolo. Dar nu promit. Cu menţiunea că informaţii mai pe larg găsiţi pe site-ul festivalului, haideţi să vă dau un pic de mură-n gură, că vă ştiu comozi, doar n-oi fi eu singura:

"Sertarul şi corbul" -vezi mai jos

"Sertarul şi corbul" -vezi mai jos

Ce: Cea de-a cincea ediţie a festivalului de scurt-metraj Next

Adică?: Adică filmuleţe înscrise în competiţie, de miercuri până vineri, scurt-metraje în afara concursului, inclusiv o seară specială cu cele regizate de Cristian Nemescu, seminarii de critică de film şi, duminică, premierea câştigătorilor.

Când: în perioada 6-10 aprilie, adică săptămâna asta de miercuri până duminică.

Cum: programul, pe larg, aici.

Unde: La Cinema Elvira Popesco şi la Cinema Scala, dar vedeţi că mai sunt şi alte locaţii pentru diverse manifestări.

Aoleu, portofelu? Acu depinde, intrarea la o proiecţie e 10 RON (pentru studenţi 7, na, cine m-a pus să-mbătrânesc?). Sunt şi abonamente pentru 5 sau 10 proiecţii. Seara galei de închidere e mai scumpă, 20 RON.

Filmuleţe

Eu promisesem acum vreo două săptămâni că o să zic vreo două vorbe despre filmuleţele pe care le-am văzut în avanpremieră. Deci, mai bine mai târziu decât niciodată, iată-le!

Sertarul şi corbul

Le tiroir et le corbeau, Frédérick  Tremblay, Canada, 2009

O poveste a cărei atmosferă stranie şi sumbră – chiar opresivă pe alocuri – am simţit-o în toată puterea ei abia retroactiv, acasă, reamintindu-mi silueta sinistră a corbului în fereastră, cârâitul abraziv al păsării,  sertarul care se zbate sub povara secretelor. Un pictor, două femei, un corb şi tot atâtea sensuri câte te duce pe tine capul să conferi poveştii: e despre singurătatea artei care devorează totul în jur? este despre secrete? despre a învăţa când să laşi pe cineva să plece? despre felul cum unele femei pot aduce culoare în viaţa cuiva, iar altele îi pot picta tot universul în negru? despre cum e să renunţi la tine de dragul cuiva şi până unde poate merge asta? O grămadă de sensuri în numai 11 minute de film.

Yuri Lennon aterizează pe Alpha 46

Yuri Lennon's Landing on Alpha 46

Ghinionistul Yuri Lennon

Yuri Lennon’s Landing on Alpha 46, Anthony Vouardoux , Germania/Elveţia, 2010

Povestea unui cosmonaut care aterizează pe o planetă şi găseşte un artefact care-l transformă în demiurg fără voie şi fără vocaţie. Realizată cu economie de mijloace şi cu camera nepărăsind aproape deloc unicul actor, filmuleţul este un amestec de comedia absurdă şi tragedie cruntă, ce se temperează reciproc. La final, nici nu ştii ce să faci: să râzi de greşeala omului sau să-l compătimeşti pentru povara teribilă pe care o are pe umeri, să-l ţii e nătărău patentat sau să ai înţelegere faţă de un om simplu aflat într-o situaţie absurdă pentru care nu era pregătit? Vă zic eu că nici nu vă trece prin cap ce se întâmplă!

Păr

Cheveu, Julien Hallard, Franţa, 2010

Ăsta mi-a plăcut cel mai mult. Un star rock descoperă că începe să-i cadă părul. Panicat că i se duce naibii imaginea – şi cariera odată cu ea – merge în vizită la taică-su, vrând să afle când anume şi-a pierdut acesta pierdut părul, ca să ştie cât mai are şi el. Tatăl îi propune să revadă amândoi vechi filme de familie pentru a vedea când anume începe să-i dispară podoaba capilară. Replicile din film sunt absolut anodine; mesajul esenţial este transmis prin imagine şi muzică. Prin ele regizorul ia peste picior atenţia pe care o acordăm unor absurdităţi, prin ele – şi într-o devastatoare absenţă a cuvintelor – subliniază ce este cu adevărat important în viaţă, prin ele îţi livrează un final ambiguu, despre care eu nu ştiu nici până azi dacă ne vorbeşte despre lecţii esenţiale predate zadarnic naturii noastre frivole sau despre moarte care stă la pândă în dosul celor mai mărunte detalii. Un film care demonstrează că de fapt cinematograful este o artă dincolo de cuvinte.

Goana

La huida, Victor Carrey, Spania, 2010

Ăsta e aproape un videoclip, dar e un videoclip cu o muzică foarte mişto, care ne povesteşte despre încrucişări de drumuri şi cum pot ele schimba vieţi. Mi-a amintit, ca idee, de „Aleargă, Lola, aleargă!. Reuşit, dar mai bun de văzut decât de povestit. Melodia, Don’t You Forget, cântată de Micah P. Hinson, este şi în trailerul festivalului, pe care-l pun mai jos:

Altminteri, dacă vreţi să vă mai orientaţi printre filmuleţe, iată aici recomandarea cuiva care face parte din echipa de organizatori: „10 filme pe care nu trebuie să le ratezi„.

Anunțuri