Bun venit la o nouă postare despre festivalul Next, în care nepriceputa îşi dă cu părerea despre filme. O să povestesc ceva despre seria a III-a, că seria a doua n-am avut cum s-o văd neam, pur şi simplu programul meu şi programul festivalului nu s-au potrivit de nicio culoare.

Seria a III-a

Mi s-a părut mai puţin interesantă prin comparaţie cu prima şi, de data asta, n-am avut dificultăţi în a alege.

Goana

V-am povestit deja despre el, la avanpremieră. Până la urmă, pe ăsta l-am votat.

Strung Love

Strung Love, Victor Dragomir, România, 2010

Strung, adică strung. O parodie a filmelor comuniste cu dragostea în câmpul muncii, în cazul ăsta o întrecere între elevii unui liceu industrial: cine face mai multe nituri şi cucereşte inima fetei. O poveste cu iubire nemărturisită, pile, ticăloşii, băiatul bun şi muncitor vs pilosul, umor şi un expozeu poetic despre importanţa nitului. Haios, deşi aş fi preferat parodia puţin mai tăioasă.

În voia sorţii

Helpless (Wu yuan), Li Yang, China, 2010

Made in China. Convins că a fost blestemat de un partener nenorocos de afaceri, un tânăr recurge la sprijin ocult. Primeşte o serie de instrucţiuni stranii, pe care trebuie să le urmeze orbeşte. Interesant, dar cam în coadă de peşte; poate că a urmărit să ilustreze încrederea oarbă a orientalilor în superstiţii, dar nu mă avânt să speculez.

Farul

The Lighthouse (Farat), Velislava Gospodinova, Bulgaria, 2009

Inspirat de poezia lui Jacques Prevert „Le guardien du phare aime trop les oiseaux”. Atrase de lumină ca moliile, păsările se zdrobesc de geamul farului. Paznicul, îngrozit, ia o decizie cu consecinţe dezastruoase. Ideea era splendidă, dar execuţia m-a ucis. Cum dracu poţi să faci ceva atât de strident dintr-un lucru atât de delicat cum este poezia lui Prevert? O animaţie alb-negru extrem de agresivă pentru ochi şi o muzică stridentă. Singurul lucru bun pe care-l pot spune despre ea este că durează doar cinci minute. (Un alt lucru bun e că ghici ce o să pun ca PdS, că tot n-am mai pus de mult?! şi că o să-l reiau şi eu pe Prevert că nu l-am mai frecventat de pe la terminarea liceului).

Croitori clandestini

Talleres clandestinos, Catalina Molina, Austria-Argentina, 2010

Viaţa emigranţilor clandestini din ţările sărace ale Americii Latine, siliţi pentru câţiva bani în plus să coasă, ascunşi, în condiţii mizere, haine luxoase. Un film care te face să-nţelegi că unii oameni chiar se nasc gata învinşi şi n-au cum să aibă o carte câştigătoare orice-ar face. De văzut de fiecare dată când vă mai credeţi campioni ai vieţii, născuţi din spermatozoizi învingători, sau de fiecare dată când vă apucă bovarismele (aici mă includ şi pe mine). Într-un caz ca să vedeţi cât datoraţi întâmplării de a vă fi născut în mediul potrivit, în celălalt ca să pricepeţi ce-nseamnă adevăratele necazuri şi adevărata sclavie.

French Courvoisier

French Courvoisier, Valérie Mréjen, Franţa, 2009

Un grup de prieten mănâncă, beau şi îşi amintesc, uneori râzând, alteori cu tristeţe, despre cel absent: prietenul care s-a sinucis cu doi ani în urmă. Un amestec de replici strălucite şi de replici superficiale şi în final o lungă tăcere. Minunat momentul în care îşi amintesc cum dispărutul îi pusese la un moment dat pe toţi să răspundă, ca la o anchetă a poliţiei, la diverse întrebări despre el (cum era? ce-i plăcea?) şi fusese devastat că răspunsurile lor nu coincideau între ele. Tot filmul am oscilat între a-l considera o chestie foarte sensibilă sau a-l lua drept o înseilătură franţuzească pretenţioasă şi încă nu m-am decis în această privinţă. Când am ieşit, însă, pe stradă o tânără blondă şi foarte subţire îi povestea unui prieten, foarte entuziasmată, exact despre acest filmuleţ.

Bun, mâine o să pun ceva şi despre seria a patra, la care, metaforic vorbind, era să fac infarct.

––––––––––––––––––––––––––––

Fotografiile sunt luate de pe site-ul NexT.

Anunțuri