Promiteam eu mai demult că o să fac o rubrică despre tablouri, nu pentru că aş fi o expertă în pictură, ci pentru că e şi acesta un mod de a învăţa. Nu m-aş fi aşteptat niciodată ca primul să fie „Maja Desnuda”; nu m-am omorât niciodată după ea, cel mai probabil din cauza chipului sau poate chiar a pieptănăturii ăleia, pe care am considerat-o întotdeauna drept cea mai insipidă din istoria coafurii. Dacă însă tabloul nu-mi spune mare lucru, m-aş putea îndrăgosti în schimb de pasiunea pe care i-a inspirat-o scriitorului Vicente Blasco Ibanez.

Francisco Goya, Maja desnuda

„Pictorul privi cu desfătare la forma graţioasă şi delicată, luminoasă de parcă înlăuntrul ei ardea flacăra vieţii, iluminând carnea palidă ca o perlă. O umbră abia perceptibilă învăluia misterul feminităţii ei; lumina îi lăsa un punct luminos pe genunchii fin rotunjiţi şi, din  nou, umbra se întindea în jos către picioruşele cu degetele lor delicate, trandafirii, ca de copil.

Femeia era mică, graţioasă şi rafinată; o Venus spaniolă a cărei siluetă suplă, bine proproţionată, doar puţin împlinită cât să dea o rotunjume uşoară formelor. Ochii ei de chihlimbar care străluceau cu viclenie aveau o privire tulburătoare; gura purta în colţurile ei graţioase atingerea trecătoare a unui zâmbet etern, pe obrajii, coatele şi picioarele ei tonul trandafiriu avea transparenţa şi strălucirea umedă a acelor scoici care îşi deschid culorile misterioase în adâncurile tăinuite ale mărilor.”

Vicente Blasco IbanezMaja desnuda, Editura Univers, Colecţiile Cotidianul

Câteva date despre tablou:

– a fost pictat aproximativ între 1797 – 1800

– se găseşte la Muzeul Prado din Madrid

– din cauza lui, Goya a fost silit să dea explicaţii Inchiziţiei Spaniole

– există şi Maja vestida, pictată tot de Goya, cu acelaşi model, în aceeaşi postură, dar îmbrăcată

Mai multe tablouri de Goya găsiţi aici.

Anunțuri