
Ce vrea să ne spună oare Magritte? Că iubirea e oarbă? Sau că trebuie să fii mereu un mister pentru celălalt? Că oamenii poartă până şi în iubire scuturi protectoare? Că nu ajungi să cunoşti şi să atingi niciodată pe cineva cu adevărat, oricât de aproape ai fi de el? Că oamenii sunt atât de egoişti încât nici nu încearcă să vadă mai departe de bucata lor strâmtă de pânză?
Câte capete atâtea interpretări, aşa încât, într-un fel, tabloul ăsta poate fi povestea fiecăruia dintre noi la un moment dat.
Mai dau o interpretare si eu: dacă ai amant atunci nu mai contează cum e, ai pentru felul cum eşti tu…
Io zic ca domnul pictor ne sugereaza ca sunt momente în care n-are rost sa-ti pui poalele-n cap. Asa.