Celelalte arte

Week-end cu tablou: Nașterea lui Venus

Acuma, după Botticelli nu m-am dat în vânt niciodată, nu-i chiar genul meu. Tablourile lui au ceva forțat în ele, atitudinile nu-s firești și îmi aduc aminte, pe undeva – asta cu riscul de a-i îngrozi pe cunoscătorii de artă – de colajele alea pe care le făceam noi la clasa întâia, când tăiam figurine cu foarfeca și le lipeam pe un carton acoperit cu pânză.

Pe când erau amândoi tineri, în Florența, Leonardo da Vinci râdea de se prăpădea de picturile lui Botticelli, căruia-i lipsea complet simțul perspectivei și picta figurile din fundal la fel de mari ca pe acelea din prim-plan. Sau cel puțin așa povestește un biograf de-al lui da Vinci.

Uite și-aici, umărul stâng e într-o poziție complet nefirească, iar sânii nu au cum să stea așa pe o femeie nici măcar după o operație nereușită de implant de silicon, chestie care pe vremea aia oricum nu exista.

Dar ce chip frumos! Ce trăsături fine! Deși mă întreb dacă Venus ar trebui să arate într-adevăr așa de inocentă. Poate da, până la urmă era zeița frumuseții și a iubirii, nu a erotismului, deși la câte aventuri îi pune mitologia în cârcă… hmmm… nuș ce să zic!

Altminteri, îmi propun să îmi cumpăr o carte despre istoria picturii, că vorbesc precum orbetele și poate zic p-aici vreo prostie la un moment dat și mă fac de râs.

4 gânduri despre „Week-end cu tablou: Nașterea lui Venus

  1. Mda, ai dreptate cu umerii şi sânii…în ce priveşte inocenţa, aşa din auzite, numai inocentă n-aş vedea-o pe Venus, dar, dacă ne gândim la talentele femeilor mai puţin inocente de a-şi inventa la nesfârşit inocenţa în faţa câte unui credul, putem să ajungem la concluzia că Venus l-a convins pe Botticelli :))

    1. Poate era inocentă, în sensul că, fiind păgână, nu avea conștiința greșelii și era naturală, nepremeditată în seducția ei. Are John Waterhouse niște inocente de-astea perverse, o să pun și un tablou de-al lui odată.
      Sau poate că, vorba ta, l-a convins pe Botticelli. Asta îmi aduce aminte de un personaj balzacian, Dianne de Maufrigneuse dacă nu mă înșel, care, după ce avusese aventuri cu toată lumea bună – și cunoscute de toată lumea bună – reușește să seducă un tânăr jucând comedia inocentei calomniate. (În aplauzele înaltei societăți, care știa mai bine).

  2. In fata tablourilor e singurul loc in care reusesc sa ma separ de inginerie (ori aproape singurul). Daca asa a fost pictat tabloul inseamna ca asa a vrut artistul sa fie, imi zic eu, si de aici pornesc la imi/nu-mi place, spune sau nu ceva, are mesaj, expresie si altele. Daca o sa faca 3 sani n-o sa spun ca a gresit numaratoarea ci o sa caut f’un simbolism extrem, daca va desena o fizionomie draguta si fina in genul celei de sus n-o sa spun ca orice licean din clasa de pictura a liceului de arte il poate depasi ci ca a folosit un element in stil naiv ca sa ma faca sa caut mesajul in alta parte. Probabil ca cel mai des ma insel, dar ce conteaza ? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.