Cărţi: Note de lectură

Spovedania de după moarte

Jose Luis PeixotoCimitirul de piane (2006)

Editura Polirom, 2010

Traducere Clarisa Lima

Ar putea fi o carte a tuturor gesturilor și sentimentelor, și acelea spuse, și acelea niciodată rostite în viața unui om sau poate niciodată conștientizate în asemenea detaliu. Sau acesta este singurul mod în care pot eu s-o privesc ca să accept tandrețea și poezia la un loc cu brutalitatea și să nu-l acuz pe autor de fracturi de logică. Pentru că îmi e greu să înțeleg cum un bărbat  își poate descrie soția în asemenea termeni și o poate iubi cu atâta delicatețe poetică în prima parte a povestirii, pentru a ajunge apoi s-o lovească fără motiv și cum un om poate simți atât de intens frumusețea, dar devine un bărbat ce își ține copiii la distanță și chiar îl respinge complet pe acela dintre ei care rămâne infirm în urma unui accident. Dacă la Judecata de Apoi fiecare om s-ar prezenta cu cartea vieții lui, ea cam asta ar conține: ceea ce a făcut, într-o lumină necruțătoare și clară, fără scuze și justificări, și ceea ce a simțit, în detalii care îi sunt acum mai limpezi decât în timpul vieții.

Sau poate, mai caut eu acum altă explicație, omul nostru nu își scuză greșelile, pentru că știe că n-are cum, și nu și le ascunde pentru că ele au reverberații în viețile propriilor săi copii – și vedem aici că într-adevăr, pentru greșelile părinților plătesc copiii, care sunt modelați de ele sau condamnați să le repete – ci doar încearcă să-și ușureze „cazul” arătând că totuși au existat și momente frumoase, că nu i-a făcut pe ai lui chiar atât de nefericiți.

Glosez pe tema Judecății de Apoi pentru că unul dintre naratori este mort încă din primul capitol, ceea ce nu-l face mai puțin vorbăreț. Sau eu nu reușesc să împac cele două aspecte ale sale decât așa, pentru că altfel incongruența dintre cele simțite și cele comise este mult prea mare și, din acest motiv, cartea pentru mine a fost inconfortabil de citit. Sunt, cu alte cuvinte, în situația bizară în care îmi place scriitorul – Peixoto scrie splendid – dar nu și unicul roman pe care i l-am citit.

Peixoto este scriitor de liniști. De la liniștea potențată de o melodie la pian până la liniștea duminicilor lungi de vară în care nu se întâmplă decât lucruri familiare și liniștitoare. Dacă ar fi să scoată o carte în care să descrie zece feluri de liniște și din ce sunt ele compuse, eu i-aș cumpăra-o fără ezitare și cred că nici nu m-ar exaspera ca prezenta victimă a acestei recenzii.

În fine, nu am nimic în plus de adăugat despre carte, nici măcar despre ce anume este ea totuși. E genul de carte al cărei subiect nu are rost nici să-l redai, nici să-l rezumi pentru că nu despre asta e vorba și nu asta te va face s-o iubești sau s-o urăști.

Mă întreb, în final, înghiontită în această direcție și de numele familiei din roman, Lazarus – cu conotațiile biblice evidente – și de felul în care aceeași istorie se reia, cu variații, în fiecare nouă generație, dacă nu cumva toate astea tind spre ceva și dacă nu cumva, într-o parte a istoriei ei care iese din paginile acestei cărți, familia Lazarus va reuși… ce? Nu știu. Ceva. Altceva. În fond o spirală, în ciuda repetițiilor inevitabile, ascende spre ceva…

RECOMANDĂRI DE SERVIRE:

„Lumina dimineții nu simte geamurile curate ale ferestrei în clipa în care trece prin ele, așternându-se apoi pe notele de pian care se revarsă din aparatul de radio și plutesc prin aerul din bucătărie. Așternută pe notele de pian, lumina dimineții se oprește, punctată, pe reflexele faianței albe de pe pereți, pe colțurile mesei placate cu furnir, în picăturile de apă atârnând de pe marginea oalelor spălate și puse la scurs, cu gura în jos, pe chiuvetă.”

4 gânduri despre „Spovedania de după moarte

  1. „Lazarus” nu are conotatii biblice. Povestea este a alergatorului portughez Francisco Lázaro, care a murit de deshidratare în timpul probei de maraton la Olimpiada de la Stockholm din 1912.
    Altfel, nu stiu daca familia Lázaro tinde neaparat spre ceva. Nu stiu nicio familie care sa faca asta. Mi s-a parut ca tocmai aici e miezul romanului: ca lucrurile se intampla si ca de multe ori nu exista vreo justificare pentru ele. Si ca oamenii in general sunt imperfecti si slabi si incapabili sa invete din propriile greseli – nu neaparat cu un motiv.
    Singura parte care nu mi-a placut a fost dialogul dintre fetita si bunicul mort in cimitirul de piane. Aia mi s-a parut din cu totul alt film si mi-a stricat reveria.

    1. Poate să aibă conotații biblice pentru că:
      – Lazăr este acel personaj biblic care este înviat din morți și așadar are parte de o nouă viață, în timp ce și în familia din roman există niște similitudini între destinele generațiilor, ca să nu mai pomenim despre acei fii care se nasc exact atunci când le mor tații.
      – avem o Marta și o Maria, exact cum le chema pe surorile lui Lazăe cel biblic
      – Peixoto are chestia asta, complicitatea asta cu textele biblice: în „Nicio privire”, roman pe care l-am răsfoit dar nu l-am citit încă, avem un Iosif și o femeie care are un copil cu altul decât el, un Rafael și un gabriel și, am eu impresia, o prelucrare a unor elemente din legenda biblică a lui Iisus. Sigur, când oi citi-o o să văd dacă e așa sau ba.
      – în viață da, familile nu tind spre ceva, dar literatura nu este viață, literatura organizează viața, îi conferă sens și finalitate acolo unde aceasta este arbitrară și ilogică – nu mai știu, din păcate, cine spunea chestia asta și mă enervează atâta uitucenie, dar cu ideea sunt de acord
      Sigur că poți să consideri toate astea drept coincidențe, deși mie nu mi se par, cred că a existat o intenție a lui Peixoto aici și că nu mă prind eu care.

      Și pe mine m-a iritat dialogul fetiței cu bunicul, adică l-am perceput străin de restul textului, deși am impresia că autorul s-a folosit de el tocmai ca să explice cumva discrepanțele alea de care mă plâng eu în primul paragraf, dintre tandrețe și violență, dintre iubirea pe care o mărturisește și felul în care s-a purtat. Nu știu dacă pot să-ți descriu șocul, neplăcerea mea când, după ce muribundul din primul capitol spune că ar fi vrut să le promită soției și fiului că va rămâne și după moarte cel mai bun prieten al lor, am descoperit ce le-a făcut el de fapt .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.