Seria de making of-uri legate de antologia de proză gotică Dincolo de noapte se încheie cu cuvântul editorului Oliviu Crâznic, Puteți să o citiți integral pe Galileo Online, eu o să redau, ca o vanitoasă ce sunt, ce spune despre mine:

Mergînd pe această dublă idee ca marjă de siguranţă, am ales patru tinere autoare (în acest moment, am în vedere pentru viitor şi doi tineri autori): Narcisa Stoica, cu un roman fantasy în pregătire la Millennium Books; Laura Sorin, bună cunoscătoare a literaturii gotice, despre care Laura scrie constant în revista Suspans – sînt mîndru să fiu primul care o prezintă cititorilor, mai ales că are încă trei povestiri programate să apară în antologii şi reviste, în cursul acestui an; Cătălina Fometici, autoare de povestiri „dark fantasy” şi cîştigătoare a două premii pentru debut; Raluca Băceanu, autoarea, printre altele, a unei serii de povestiri chiar… gotice, foarte reuşite şi foarte apropiate de goticul „clasic”, publicate în Gazeta SF şi în Suspans.

Adevărul este că nu știu când aș fi debutat eu dacă nu era Oliviu, chestie pentru care îi mulțumesc pe bune. La un moment dat, cu mult înainte să se discute despre antologia lui gotică, eu tot scriam și tot tăiam la câteva chestii și eram nemulțumită că nu-mi ieșeau cum le ies scriitorilor mei preferați – îi știți, Martin, King, Bolano, d-ăștia, cu unii mai mici nu găsisem și eu să mă compar – și mi se părea că ba aia, ba ailaltă îmi lipseau. Și vorbind eu cu Oliviu despre asta, el mi-a zis următoarea frază care mi-a dat brânci în direcția potrivită: „Dacă aștepți să scrii textul perfect, mereu o să găsești ceva de revizuit și așa o să pierzi ani frumoși de viață literară.” Și de câte ori îmi venea să dau naibii un text pentru că nu avea complexitatea lui Steven Erikson sau Munoz Molina

– din cauza lui Molina era să mă las eu de scris înainte să fiu publicată; e scriitor de așa-zis mainstream, dar după mine literatura e de doo  feluri, bună sau proastă și Molina e… pentru altă postare –

îmi aduceam aminte de vorba lui Oliviu și mă întorceam cuminte la treabă.

Și așa s-a făcut de-am scris și trimis eu niște texte. Chestie pentru care, așa cum au decurs lucrurile, este în parte responsabil și, ca urmare, îi mulțumesc.

Acum trebuie să mă gândesc ce altceva o să zic în discursul de la lansare, ca să nu mă repet. Damn! 😦

CITIȚI ȘI:

Anunțuri