Îmi croiesc drum cu greu prin Meridianul sângelui de McCarthy și e ca și cum ai umbla prin căldură pe un drum arid și nesfârșit în timp ce te chinuie o febră de vreo 38 de grade care face ca lucrurile să pară puțin ireale și mustind de înțelesuri care îți scapă. Până o să ies la celălalt capăt, mă mai tratez și cu alte chestii. Cum ar fi aceasta:

ResurrectionÎn Italia, în 1944, aliații au ajuns la Toscana, la Sansepolcro, localitate pe care o dețineau germanii. Ofițerul britanic care ar fi trebuit să bombardeze orășelul citise însă că în muzeul de acolo se află Înviereade Piero della Francesca, despre care Huxley a scris că este cea mai frumoasă pictură din lume. De aceea, omul și-a zis să nu se grăbească și a întrziat bombardamentul până când nemții s-au retras singuri. În aceeași vară se dădeau lupte la sud-vest de Paris, unde, la Anet, castelul Dianei de Poitiers se păstrează din secolul al XVI-lea, când l-a construit marele arhitect Philibert Delorme. După câteva zile de bombardament, în orășel a pătruns în goană primul jeep american, din care a sărit un maior de aviație, întrebând dacă a scăpat castelul. Omul dirijase tirul cu preocuparea să-l protejeze: își făcuse teza despre Philibert Delorme. Așadar, chiar în momentele cele mai critice, au fost oameni care au înțeles că există o datorie și față de civilizația universală, cu nimic mai prejos de alte datorii cu care poate intra în conflict.

Andrei Pippidi Case și oameni din București, vol II, Humanitas (2012)

Trebuie neapărat să scriu despre cartea asta. Pentru cine se-ntreabă cum arată castelul Dianei de Poitiers, ăsta este:

castelul din anet

Anunțuri