nook glowlight

Poza e luată de pe net, că ale mele nu mi-au ieșit mulțumitor. Poate mai încerc mâine, că acuma i se reflectă blitzul în copertă și se duce naibii tot efectul.

Dacă vechiul meu Sony PRS-505 care m-a slujit cu credință din 2008 n-ar fi dat semne că-i pe ducă, nu l-aș fi schimbat pentru nimic în lume, oricât de deștepte sunt noile dispozitive, pentru că singurul lucru pe care-l vreau eu de la un reader e să citească. Soarta însă fiind de altă părere, iată-mă posesoarea unui Nook GlowLight venit tocmai din Marea Britanie. Ca să nu i se urce la cap că-i mare și tare, l-am botezat Ghiță.

Partea care-mi place foarte tare la Ghiță e backlight-ul ăla care-mi permite să citesc noaptea fără să-i stric somnul lui Boyfriend. Se vede o nebunie! Și îmi place contrastul pe care-l are și cu lumina (lui) stinsă. E un inglișmen de treabă, citește și diacritice fără să strâmbe din nas și are niște comenzi foarte ușor de intuit și fără manualul de utilizare. Îți oferă opțiunea să alegi între mai multe fonturi și să mărești sau să micșorezi scrisul după cum aveți chef tu și ochii tăi, să elimini marginile prea mari ale paginilor și să schimbi distanța dintre rânduri. Nu mai zic că poți face notițe și sublinieri în text, că asta fac mai toate readerele astea noi. Ba chiar îți oferă posibilitatea să postezi citate direct pe Facebook via wireless, ca să știe și alții ceea ce citești, dar eu i-am zis să nu se umfle în pene, că pe mine nu mă impresionează genul ăsta de fițe.

Pe scurt, îmi place de Ghiță, mai ales că e și frumușel foc, deși încăpățânarea ăstora de la Barnes&Noble de a face modelul numai pe alb are și efecte neplăcute – se murdărește repede. Un alt aspect mai puțin user friendly este acela că pentru a-l activa inițial trebuie să ai o rețea wireless prin preajmă.

La defecte – ca să nu creadă englezoiul că e perfect – aș menționa că uneori clipește cam enervant, că are numai 500 MB ca să-ți încarci cărțile tale, (restul până la 4GB e rezervat pentru ceea ce cumperi de la ei) și că nu are slot pentru card. Asta mă deranjează numai în principiu, că oricum nu văd care ar fi rostul să-mi pun toată biblioteca pe reader, iar în 500 de MB încap destule cărți până și pentru mine. Ceea ce îmi displace, dragă Ghiță, și asta nu-i frumos din partea ta, să știi, este că nu ai o rubrică „Bookmarks” unde să găsesc toate semnele pe care pe le-am pus eu prin toate cărțile, așa cum avea drăguțul meu de Sony. Degeaba ții tu minte, în cuprinsul fiecărei cărți, ce notițe mi-am luat, unde am îndoit colțul paginii și ce citate am subliniat – chiar separat, pe căprării – dacă le ai împrăștiate așa, prin fiecare carte.

Da lasă, nu fi trist, că nu știu cum m-aș fi descurcat cu un tip perfect. Așa, anticipez că o să avem o relație foarte fericită. Ia treci la treabă chiar acum!

Anunțuri