dragonDaniel Abraham Calea dragonului

Titlu original: The Dragon’s Path

Seria: Dagger and Coin (cartea I)

Gen: Fantasy

Editura: Paladin (2016)

Traducere: Laura Ciobanu

Ca traducător nu ai întotdeauna bafta să traduci ce-ți place. Când însă ți se întâmplă asta, ești cea mai fericită făptură de pe lume, fiindcă vreme de câteva luni trăiești practic în universul respectiv. Eu una, fără nicio exagerare, uit uneori că traduc și am senzația că de fapt iau parte la evenimente, privindu-le desfășurarea de undeva de foarte aproape.

Ca urmare, când mi s-a dat la tradus Daniel Abraham am țopăit prin casă la propriu. Ce vreți acuma, nu traduc decât de doi ani și nu m-am blazat încă. Îl citisem de mult și nici prin cap nu-mi trecuse că o să ajung vreodată să îl traduc eu – ba nici când m-am apucat de tradus nu am îndrăznit să visez la asta (sau la alți autori care mi-au picat pe urmă în brațe).

Pentru cine nu știe, Abraham este un colaborator apropiat al lui George R.R. Martin, cel mai detestat dintre scriitorii iubiți de public, și a învățat de la acesta numai lucruri bune. De exemplu, spre deosebire de Martin, Abraham a învățat să termine seriile de care se apucă și a făcut-o de fapt cu atâta eficiență încât are vreo trei cariere scriitoricești: una de autor de fantasy, în care a încheiat deja seriile The Long Price Quartet (o minunăție de poveste, într-un univers în care cuvintele capătă trup și poeții au putere) și Dagger and Coin (cinci romane, ultimul publicat în ianuarie 2016); o a doua ca jumătatea – zic eu – cea mai interesantă din James S. A. Corey, identitate sub care el și Ty Franck au scris romanele din seria Expanse; o a treia, ca autor de fantasy urban sub pseudonimul M.L.N. Hanover, care a avut ca rezultat romanele din seria The Black Sun’s Daughter.

Economia și războiul

Calea dragonului este calea războiului total, care nu lasă în urmă nimic. Este drumul pe care nu vrei s-o apuci, într-un univers în care dragonii s-au ucis între ei, lăsând diversele rase ale omenirii – pe care le creaseră ca să-i slujească – să se descurce cum or ști. Oamenii nu mai știu mare lucru din acea istorie străveche și adesea rescrisă, dar să se războiască n-au uitat.

Așa și începe cartea, în ajunul unui război. Marcus Wester, căpitan de mercenari, s-a angajat să escorteze în siguranță un convoi de căruțe cu care micii negustori își trimit afară din oraș agoniseala înainte să înceapă asediul. Numai că toți oamenii lui, cu excepția locotenentului, au fost arestați, așa încât Wester se pomenește nevoit să angajeze o trupă de actori care să treacă drept soldați, în speranța că, văzându-i, bandiții întâlniți pe drum vor prefera să nu-i atace. Fără știrea lui, în convoi s-a strecurat o căruță în care este transportată averea considerabilă a băncii orașului. Iar pe capra ei se află o fată pe cât de neexperimentată, pe atât de ambițioasă, care nu prea înțelege conceptul de limite.

Și ăsta e doar începutul, iar acestea numai unele dintre personajele acestei cărți cu de toate: război, intrigă politică, dar și economie, căci două forțe mișcă lumea, pumnalul și moneda, forța brută sau finanțele (lucru pe care adesea autorii de fantasy îl uită, mizând pea mult pe cea dintâi și deloc pe cea de-a doua), înșelătorii în cadrul altor înșelătorii, alegeri dificile dar necesare, alegeri dificile dar neinspirate. În acest prim roman aproape că nu există fraze inutile sau scene fără rost.

Ce a mai învățat Abraham de la Martin? Să creeze personaje surprinzătoare și să le pună în situații neașteptate. Să răstoarne clișeele consacrate. Să arunce subit o nouă lumină asupra cuiva. Să înșele așteptările cititorului fără însă să-l dezamăgească. Un ins care pare întruparea nobleții, a cavalerismului și a tradiției se dovedește în același timp refractar la nou, arogant, intolerant, îngust la minte și lipsit de scrupule în slujba cauzei lui nobile. Te înșeală până pe la jumătatea cărții să ții cu el și te pomenești deodată că simpatizai cu o persoană pe care în viața reală nu ai cultiva-o; asta fără ca datele reale ale personajului să se schimbe. Un alt personaj va avea prilejul să afle că uneori lecțiile vieții nu servesc, în final, la nimic și că e posibil ca, în mod repetat, să nu te poți ridica la înălțimea momentului. În ciuda a ceea se spun cărțile, nu oricine poate deveni erou.

Sapa, mapa și căruța sau muncile traducătorului

N-am avut mari peripeții cu traducerea lui Abraham, pentru că a venit după Robyn Young și o bună parte dintre termenii legați de arme și de armură mi-i lămurisem deja. Ce pot spune este că înainte să mă apuc de tradus am recitit/citit toată seria, adică primele patru romane, al cincilea nefiind publicat. Nu de alta, dar nu știi niciodată când o referință aruncată în treacăt în prima carte a seriei se dovedește importantă într-a treia și, dată fiind polisemia limbii engleze, unde cuvintele par să se întreacă între ele în a avea cât mai multe sensuri, te poți pomeni că ai tradus cum nu trebuie. Mă rog, când nu ai cum să faci asta, pentru că respectivele romane nu s-au scris încă, asta e!

Cât despre importanța de a-ți reciti traducerea, uite un exemplu de năzbâtie pe care eu mi-am văzut-o abia la a doua recitire (a. prima oară verifici traducerea în comparație cu originalul, ca să vezi dacă nu ai sărit ceva, dacă nu cumva ai înțeles greșit ceva; b. a doua oară, citești din nou traducerea ca să elimini repetițiile, dezacordurile etc.pe care le-ai comis în faza a și ca să te asiguri că totul sună cât mai bine.) Ei, și cum eram eu așa, la a treia recitire – eu netraducând cu kilometrajul pornit, la foc automat sau whatever – văd scris frumos, negru pe alb: „… ridică din umeri și-și aruncă mapa în căruță”. Mapa, adică map, adică harta, doamnelor și domnilor. Sunt unele cuvinte care mie dau să-mi joace feste, că uneori îmi vine să scriu arme ca traducere la arms sau librărie ca traducere la library (bibliotecă, adică). Noroc că, după cum am zis, recitesc înainte să predau, așa cum și trebuie. Și noroc că mai există și redactori de carte (deși nu simt întotdeauna așa).

Cu acest prilej am mai observat că autorii au niște expresii pe care le repetă inconștient, un soi de ticuri scriitoricești. Dar despre asta o să scriu altcândva.

Anunțuri