Cărţi: Pierdut timp, îl declar nul

Trilogie? Nu, mersi!

Larry Niven, Jerry Pournelle, Steven Barnes Moştenirea Heorot, Nemira 2008

Este cartea întâi dintr-o trilogie, dacă am înţeles eu bine, şi este un roman de acţiune. Dar îşi ratează tot potenţialul – care există – aşa că anunţ de pe acum: n-am de gând să citesc continuările.

CU PUNŢILE TĂIATE

Pe scurt, o navetă spaţială aflată în misiune de colonizare ajungepe planeta vizată, una aflată destul de departe de casă încât problema întoarcerii să nu se poată pune. Coloniştii ori se adaptează, ori pier. (Mai ales că au şi dezasamblat părţi din navă pentru construcţia coloniei, iar somnul criogenic îndelungat a produs, în anumite cazuri, nişte efecte secundare de natură să dea fiori oricui). Tocmai când colonia părea un succes, oamenii se trezesc atacaţi de un prădător fioros şi  greu de distrus, împotriva căruia la început sunt neputincioşi. Şi, evident, nu e singurul exemplar.

Bineînţeles, sunt unii care neagă evidenţa până când nu au de ales, (ba chiar şi dincolo de asta, într-un mod cam absurd după mine), un erou clarvăzător care la un moment dat pleacă din colonie în sălbăticie aşa, de-a-n-pulilea, adică autorii ne oferă o motivaţie dar să fiu a naibii dacă mi se pare credibilă. Îl face pe erou să arate fie ca un puţoi imatur, fie ca pe un babalâc încăpăţânat în locul veteranului experimentat care este.

Romanul este cumva o reverenţă făcută poemului „Beowulf„, de aia monştrii vor fi botezaţi „grendeli”.

CE MI-A PLĂCUT

♦ Alienii sunt interesanţi, mai ales la început, iar prima parte a cărţii, până se debarasează de primul monstru, foarte alertă.

♦ Surpriza care apare aproape de final, când se descoperă geneza alienilor şi se vede că o anumită victorie ar putea de fapt să fie un eşec covârşitor. Face toţi banii pentru că ridică binişor miza care se cam fleşcăise.

CE NU MI-A PLĂCUTSPOILERE, DA?!

Continuă lectura „Trilogie? Nu, mersi!”