Citește un fragment!

20xZombi

Iată, așadar, ceva mai jos, și cuprinsul antologiei „Zombii: cartea morților vii”, care va fi lansată sâmbătă, 23 martie, la Târgul more zombiesde carte F&SF Final Frontier, de la ora 13, la TeCaFi, Str. Doamnei nr.9, Bucureşti.

După cum se poate vedea, am două texte în ea. Cu unul dintre ele, „O zi obișnuită după sfârșitul lumii”, cei care au citit Galileo 5 s-au întâlnit deja. În afară de el, mai am o povestire de o cu totul altă factură, intitulată „Foamea”.

Un mic fragment din „O zi obișnuită după sfârșitul lumii” îl puteți citi aici.

Urmând link-ul din final, puteți citi una dintre povestirile din antologie, cea a Dianei Alzner, intitulată „Infestat”.

CUPRINS:

Mircea Pricăjan – Cuvânt înainte

Laura Sorin – O zi obişnuită după sfârşitul lumii

Răzvan T. Coloja – Luna apune întotdeauna în mare

Ioana Vişan – Noapte bună, Mihai!

A.R. Deleanu – Sute de inimi mici ca sute de sori prinşi sub pământ

Tudor Călin Zarojanu – Ieşirea din vulcani

Narcisa Stoica – Aproape de Antonio

Liviu Radu – Precum mangustele într-o insulă din Oceanul Pacific…

Cristina Nemerovschi – În week-end nu eşti niciodată singur

Oliviu Crâznic – Întoarcerea în moarte

Florian Nan – Gropile

Antuza Genescu – Len, cel care împietreşte răul

Florin Irimia – Apocalipsa după români

George Lazăr – Culesul recoltei

Laura Sorin – Foamea

Tiberiu-Virgil Popescu – Iarna dacică

Ciprian Mitoceanu – Învăţăcelul

Roxana Brînceanu – Într-un roman ieftin ar fi chemat-o Maria

Andrei Gaceff – Ceva scris de verişoara Ina

Felix Tzele – Tată şi fiu

Diana AlznerInfestat

Citește un fragment!

Dincolo de noapte – ecouri

Au apărut câteva recenzii la antologia Dincolo de noapte: 12 fețe ale goticului, așa că le trec aici:

MediaTarget are numai cuvinte de laudă:

Cartea adună 12 poveşti interesante ale genului gotic, pe care editorul le-a ales pentru a concura cu maeştrii genului, Edgar Allan Poe, Bram Stoker, Stephen King, Anne Rice, Charlaine Harris. Credem că a reuşit. Selecţia poveştilor este foarte bine făcută, temele alese pe potrivă (vampiri, vârcolaci, îngeri, ucigaşi în serie, stafii, tinere prizoniere, călugări, etc.), redactarea exemplară, coperta superbă şi hârtia de calitate deosebită. Nu credem că avem ce reproşa editorului şi editurii, dimpotrivă, îi felicităm pentru această reuşită, ca şi pe autorii care au fost selectaţi şi care s-au achitat cu brio de sarcină, fie că e vorba de cei foarte tineri (Narcisa Stoica, Laura Sorin, etc.), fie că e vorba de cei arhicunoscuţi (Liviu Radu, Florin Pîtea, etc. – îi vedeţi pe toţi pe copertă).

Printre cele cinci povești evidențiate în mod special se numără și a mea, alături de textele unor scriitori mult mai experimentați decât mine, adică Ștefana Czeller, Florin Pîtea, Oliviu Crâznic și Ciprian Mitoceanu. Zice așa:

Incredibil de bună este povestea Laurei Sorin, despre o confruntare înger-demon cu totul atipică, pe fondul unei apocalipse cu zombi! Idee şi scriere total originale, foarte frumoase. (…) Putem spune că Oliviu şi domnişoara Sorin ne-au dat cele mai multe momente de suspans din toată antologia!

La rândul său, Florin Pîtea a citit antologia și spune, pe blogul lui, ceva de bine și despre Copiii Diavolului. Lucru pentru care îi mulțumesc, mai ales că în micuța noastră lume scriitorii nu reușesc totdeauna să fie amabili unii cu alții.

Una dintre cele mai bine realizate povestiri din antologie este însă „Copiii Diavolului” de Laura Sorin. Ca text de debut, este remarcabil. Narat la persoana întîi de căte o protagonistă-eroină – sau, mai exact, antieroină – textul prezintă o apocalipsă urbană cu zombi în Bucureşti la care îngerii şi diavolii sînt simpli spectatori. Aş vedea în relaţia dintre protagonistă şi un înger ineficient o trimitere intertextuală la romanul lui Terry Pratchett şi Neil Gaiman intitulat Good Omens, însă Laura Sorin tratează această temă într-o manieră originală şi memorabilă.

La acestea adaug și mai vechea mențiune de pe Hyde Park:

O apariţie interesantă pe piaţa de carte: 12 scrieri româneşti care conţin poveşti cu vârcolaci, îngeri, mistere, tragedii, intrigi, catacombe… Un experiment unicat, deoarece acest gen literar nu este des întâlnit în România. (…) Reunite sub titlul “Dincolo de noapte”, cele 12 poveşti gotice româneşti sunt de o frumuseţe stranie, înfricoşătorul nefiind…înfricoşător, ci doar insinuant. Pe alocuri apare chiar un umor subtil, greu de găsit în aceste vremuri deloc “gotice”.

Citește un fragment!

Dincolo de noapte: editorul are cuvântul

Seria de making of-uri legate de antologia de proză gotică Dincolo de noapte se încheie cu cuvântul editorului Oliviu Crâznic, Puteți să o citiți integral pe Galileo Online, eu o să redau, ca o vanitoasă ce sunt, ce spune despre mine:

Mergînd pe această dublă idee ca marjă de siguranţă, am ales patru tinere autoare (în acest moment, am în vedere pentru viitor şi doi tineri autori): Narcisa Stoica, cu un roman fantasy în pregătire la Millennium Books; Laura Sorin, bună cunoscătoare a literaturii gotice, despre care Laura scrie constant în revista Suspans – sînt mîndru să fiu primul care o prezintă cititorilor, mai ales că are încă trei povestiri programate să apară în antologii şi reviste, în cursul acestui an; Cătălina Fometici, autoare de povestiri „dark fantasy” şi cîştigătoare a două premii pentru debut; Raluca Băceanu, autoarea, printre altele, a unei serii de povestiri chiar… gotice, foarte reuşite şi foarte apropiate de goticul „clasic”, publicate în Gazeta SF şi în Suspans.

Adevărul este că nu știu când aș fi debutat eu dacă nu era Oliviu, chestie pentru care îi mulțumesc pe bune. La un moment dat, cu mult înainte să se discute despre antologia lui gotică, eu tot scriam și tot tăiam la câteva chestii și eram nemulțumită că nu-mi ieșeau cum le ies scriitorilor mei preferați – îi știți, Martin, King, Bolano, d-ăștia, cu unii mai mici nu găsisem și eu să mă compar – și mi se părea că ba aia, ba ailaltă îmi lipseau. Și vorbind eu cu Oliviu despre asta, el mi-a zis următoarea frază care mi-a dat brânci în direcția potrivită: „Dacă aștepți să scrii textul perfect, mereu o să găsești ceva de revizuit și așa o să pierzi ani frumoși de viață literară.” Și de câte ori îmi venea să dau naibii un text pentru că nu avea complexitatea lui Steven Erikson sau Munoz Molina

– din cauza lui Molina era să mă las eu de scris înainte să fiu publicată; e scriitor de așa-zis mainstream, dar după mine literatura e de doo  feluri, bună sau proastă și Molina e… pentru altă postare –

îmi aduceam aminte de vorba lui Oliviu și mă întorceam cuminte la treabă.

Și așa s-a făcut de-am scris și trimis eu niște texte. Chestie pentru care, așa cum au decurs lucrurile, este în parte responsabil și, ca urmare, îi mulțumesc.

Acum trebuie să mă gândesc ce altceva o să zic în discursul de la lansare, ca să nu mă repet. Damn! 😦

CITIȚI ȘI: