Am întrebat eu mai demult ce tablou ați fura dacă ar fi să dați naibii toate principiile.  Acum am altă curiozitate. În ce tablou v-ar plăcea să fiți, prin ce peisaj v-ați dori să hoinăriți?

Vă pun întrebarea ca urmare a următorului dialog pe care l-am avut cu o colegă după ce am venit la serviciu cu o pălărie de pai cu fundă.

Colega: Lauretta, parcă ai ieșit dintr-un tablou.
Eu: Dacă aș ști din care, m-aș băga la loc în el.

Ei bine, m-am mai gândit și, deși nu știu din ce tablou oi fi coborât, știu în ce tablou aș intra. Pe căldura asta aș vrea să fiu într-un tablou de Corot, pentru că mi se pare mie că la el în tablouri e întotdeauna răcoare; are așa un fel de a picta aerul încât simți că e răcoros.

Camille Corot – Meadow with Two Large Trees

Dacă nu, aș vrea să fiu în acest tablou de Waterhouse, Hylas și nimfele, care mi se pare amoral și fermecător.

John William Waterhouse – Hylas and the Nymphs

Mă dau în vânt după tabloul ăsta. Mie îmi place foarte mult cum pictează Waterhouse femeile, că par suave și inocente da nu-s, mi se par așa, un pic parșive, dincolo de morală sau inocente doar pentru că nu au auzit de ideea de păcat. Aș vrea să fiu o fată Waterhouse, dar nu am ce-mi trebuie.

Așa. De-ajuns cu mine!  Voi în ce tablou ați vrea să fiți?

Anunțuri